luni, 27 decembrie 2010

Alba-neagra

MagazinulDeCase atrage atentia asupra unor incercari de frauda imobiliara din partea unor persoane care sustin ca locuiesc in tari africane si ca vor sa cumpere proprietati in Romania, cerand proprietarilor sa achite taxe fictive care ar fi impuse de autoritatile din tarile respective.

Hmm, ceva nou intr-adevar.

Mafia vest-africana este cunoscuta in Europa si America de Nord de mai bine de 20 de ani. In Nigeria bunoara gruparile infractionare castiga miliarde de dolari din escrocherii financiar-bancare. Aceasta tara cu o populatie de peste 150 de milioane de locuitori vorbitori de limba engleza in mare majoritate, gazduieste grupari numeroase de infractori extrem de iscusiti si versatili in astfel de operatiuni ilegale.

Alerta lansata de MagazinulDeCase trebuie luata cu seriozitate in seama. Eu insami am primit dealungul timpului mai multe mailuri in care mi se ofereau intr-un fel sau altul participarea la o operatiune financiar-bancara din care ar fi trebuit sa castig milioane de dolari. Si probabil ca multora dintre voi vi s-a intamplat la fel. Stupid mi-am zis si nu am trecut mai jos de randul al doilea. De multa vreme nu le mai deschid macar.

Dar, atentie!

Daca va intereseaza modul de operare cititi aici…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 17 decembrie 2010

Valoarea mea nu o are nimenea

Gata ma, am hotarat ma. Am hotarat sa imi vand cuibul de nebunii, palatul misto pe care l-am facut cu multi bistari pentru pitzipoanca mea, il vand si ma mut la vila. Si dau anunt:

Proprietar, vand sau inchiriez apartament 226 mp, central, in imobil istoric, vedere la bulevard, mansardabil pe baza de aprobare comisie patrimoniu existenta, teren 87 mp, 2 boxe si magazie in curte, 2 terase, casa scarii, liftul, electricul, instalatiile etc., au fost complet renovate. Apartamentul a fost efectiv daramat si reconstruit intr-o noua configuratie si componenta avand aspectul unui imens parter de vila creindu-se spatii mari si luminoase si aerisite. Astfel dispune de salon 80 mp cu dresing haine, bucatarie bar, 2 dormitoare 40 mp fiecare cu dresing haine, terasa, terasa exterioara, 2 bai, debara, sufragerie de 40 mp etc. Incalzirea proprie pe gaz turbo computerizata cu senzori automati pe fiecare din cele 16 calorifere, curent propriu trifazat si apa cu hidrofor propriu, instalatii tripluizolate cupru si materiale import, sisteme climatizare, video si antiefractie cu vizualizare internet peste tot. Geamuri si usi din lemn triplu stratific din Germania, duble si geam termopan. Usile si o parte din geamuri sunt cu bolta si toate sunt cu toc la grosimea zidului cu toc si pervaz. Salonul are pulturi elicoidale cu coloane pilon tras totul in putz granit si faiantat cu rafturi zidite, cascada, arteziene, podium cu 2 trepte cu deschidere floare de lotus si rigips petale nufar colorate natural cu marmorela si vopsele import, spatiu audio vizual, sufrageria cu semineu, cascada mare, lumini, caderi apa, podiumul pian cu 2 trepte piloni-coloane, butoiase soarele, cerul, siera cu perete piatra si spatiul floral si luminile “Las Vegas”, te duc intr-o lume naturala de vis dand o senzatie de liniste, dormitoarele cu cele 2 constelatii Lebedei si Deltei aduc un somn linistit, iar cei 2 cap de sfant te odihnesc. Totul este de vis si este real dar pretul este pe masura. Este unicat la nivel international. Rugam sa fim contactati numai de oameni cu bani si fara curiosi vizionari intru-cat nu este muzeu.Telefon…

… am glumit.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 10 decembrie 2010

Valoarea mea

Am gasit pe contul de twitter al unui prieten un link catre Cocalar Imobiliar, un site unde “si cocalarii isi vinde casele”. Si recunosc ca nu mi-ar fi trecut prin minte sa caut dupa keyword-ul potrivit.

Citez pentru descretirea mintilor necocalare:

Alte detalii preţ: discutabil de ambele parti. Mobilierul este clasic cu nuante de buna calitate. Cotroceni apartament 3 camere, investitie unica ca si pret.

sau

Casa albastra. Parchet albastru, piscina albastra, scaune albastre, everything is blue. Si e doar 800,000 de euro, redus de la 1.400.000!
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 3 decembrie 2010

Fructul de cactus

Ati gustat vreodata un fruct de cactus? Daca nu, inseamna ca ati avut noroc.

Acum mai bine de 4 ani, intr-o piata alimentara din vestul Turciei, am gustat un astfel de fruct. Era unul dintre cele mai prezente si am dorit sa incerc.

Am cerut tinerei vanzatoare unul intreband de pret. Nu am fost auzit sau nu am fost inteles si am cerut din nou.

Nu intelegea. Am luat unul dintre cei cu spinii taiati din gramada ce zacea in fata ei explicandu-i despre ce este vorba.

Zambind, a luat un servetel, mi l-a luat din mana si cu delicatete l-a decojit folosind un cutit si o furculita fara sa il atinga catusi de putin si mi l-a intins pentru a il gusta.

Era portocaliu, cremos, dulce dar fara o aroma anume, aproape ca m-a convins. Impresionant mi sa parut doar felul in care mi l-a servit, cu delicatete si in conditii de totala igiena.

Asa am crezut la inceput. Dupa cateva minute am simtit o durere puternica in palma si am observant mii de peri hipodermici infipti in degetele mele. Usturimea m-a tinut 3 zile, atat cat mi-a luat sa scot toti perii din bratul meu. Nu cred ca a meritat.


Cam asa se intampla cu foarte multe dintre apartamentele situate in imobilele nou construite. Sunt dintre cele mai prezente la vanzare si va indeamna sa le incercati. Portocalii, atragatoare dar fara o personalitate anume s-ar putea ca unele dintre ele sa va convinga. Impresionant este felul in care va sunt servite cu zambet si delicatete.

Inaltate de speculatori fara experienta in domeniul constructiilor si care au singurul obiectiv de a scoate bani multi din vanzarea lor, apartamentele acestea scot la iveala mii de vicii marunte si extrem de costisitoare care devin vizibile dupa ce ati cumparat un astfel de apartament. Placile de rigips si gletul de buna calitate ascund instalatii tehnico-sanitare subdimensionate, fire electrice nesecurizate sau tamplarie neignifugata.

Daca ma insel atrageti-mi atentia. Daca nu… tot asa, atrageti-mi atentia.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 26 noiembrie 2010

Imi trebuie un psiholog

Ma puteti ajuta cu un psiholog? Am mare nevoie de asa ceva.

Vi s-a intamplat vreodata sa vorbiti cu cineva tet-a-tet sau la telefon si sa va enerveze la disperare conversatia? Sa ii explicati care este pozitia dumneavoastra, de ce ati actionat in vreun fel, etc. iar interlocutorul sa o tina pe a lui, fara ca macar sa va asculte, fara ca macar sa il intereseze ceva din ceea ce ati spus, sa o tina pe a lui pur si simplu si sa va repete la nesfarsit propriile argumente ilogice intro discutie ce se dovedeste pana la urma fara miza?

Astazi mi s-a intamplat lucrul asta de trei ori cel putin. Si am mare nevoie de un psiholog. Sau macar de o carte motivationala. Aveti una sa imi imprumutati?


Dar stiti, nu din acelea care te invata sa te pui in pielea interlocutorului, sa il intelegi, sa vezi lumea prin ochii sai si sa ii apreciezi argumentele ca pe niste adevaruri universale de la care nu exista loc de interpretare. Nu. M-am saturat de astfel de carti si de o astfel de atitudine. Una care sa te invete sa il asculti in liniste fara sa il auzi, una care sa te invete sa iesi din universul real al unei discutii stupide fara miza in care nu ti-ai dorit vreodata sa intri si purtata cu oamenii care nu reprezinta nimic pentru afacerea si cu atat mai putin pentru viata ta si printr-o meditatie transcedentala sau alta tehnica normala, anormala sau paranormala sa te ajute sa visezi cu ochii deschisi la ceva frumos.

Una din asta aveti? Caut cu disperare asa ceva…
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 19 noiembrie 2010

ImoGoogle sau Agentul 2.0

Citesc zilele astea o carte despre internet scrisa de Jeff Jarvis. Se numeste Ce ar face Google? Imi place mai ales viziunea lui despre agentiile imobiliare si agentii imobiliari. Dati-mi voie sa il citez:

As infiinta o companie care nu face altceva decat sa sustina piata de imobiliare intr-un internet deschis, publicand anunturi pe craigslist, facand poze si filmulete de prezentare, creand pagini de internet pentru fiecare casa, asigurandu-se ca acele pagini pot fi gasite la o cautare prin Google, chiar si cumparand publicitate pe Google. Gratie lui Google poti face acest lucru pe cont propriu cu linkuri catre oricate fotografii vrei (serviciu gratuit pe Google Picasa), tururi video (gratuit pe You Tube si usor de filmat cu o camera de 100 de dolari); harti cu puncte de interes (gratuit pe Google Maps); o privire din aer (multumita Google Earth); si liste si cronici ale restaurantelor din apropiere (gratie Yelp, de asemenea disponibil pe Google Maps).Vanzatorii pot publica linkuri catre locurile lor preferate de petrecere a timpului liber, catre supermarketurile din zona si pot face sugestii de locuri de joaca pentru copii. Odata cu casa, poti vinde si experienta, stilul de viata, comunitatea. In curand le vei putea face cunostiinta cumparatorilor cu vecinii tai prin linkuri catre blogurile sau paginile lor de Facebook. Multi proprietari nu ar vrea sa se ocupe de asta singuri deci exista oportunitatea de a crea o afacere care sa-i ajute in acest demers. As vinde aceste servicii si optiuni contra unor sume fixe, nu a unui comision din pretul de vanzare…………………


Cumparatorii au la dispozitie instrumentele internetului si ale tehnologiei mobile pentru a prospecta un anumit cartier. Servicii noi aparute precum EveryBlock.com publica tot felul de date cu privire la o anumita adresa – infractiuni, permise de constructie, chiar si curatirea zidurilor de graffiti. Outside.in sorteaza articolele de pe bloguri in functie de pozitionare pentru ca tu sa poti citi ce au de spus vecinii tai. Printr-o cautare inteligenta, cumparatorii pot avea acces la informatii despre scoli sau arhivele de stiri locale. Pot cauta si contacta utilizatorii de Facebook care locuiesc in zona. Un serviciu recent si foarte bun numit CleverCommute prezinta imagini reale din iadul numit trafic. Toate aceste date la care ai acces fac mult mai mult decat agentul care-ti spune ca toate cartierele sunt minunate si ca fiecare casa are potential……………………………

Agentul 2.0 va avea propriul sau site plin de informatii unde poti afla orasele de care se ocupa si casele in a caror vanzare sa implicat, cu linkuri catre o sumedenie de informatii locale.

Hmm. Chestiile astea vor da peste noi dupa vre-o zece ani, dar vor da…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

miercuri, 10 noiembrie 2010

Propaganda occidentala

Nemtii nu sunt niciodata multumiti… pe bune. Ba ca aia dureaza prea mult, ba ca cealalta se impoziteaza de doua ori. Nu inteleg de ce se raporteaza vesnic la Germania.

Poate lucrurile sunt uneori imprevizibile, dar sa nu uitam ca hazardul este singura constanta din univers (exista o teorie in acest sens, am citit despre ea in Codul lui Oreste), poate procedurile sunt subiective dar functionarii sunt oameni pana la urma, pot fi uneori obositi, alteori prudenti (si nu este normal sa isi asume responsabilitati inutile, mai ales acum cu reducerea de salariu).

Eu cred ca toate astea sunt aere de superioritate imperialista si nu vad ce cauta pe aici nemultumiti fiind cand ar putea sa investeasca in alta parte unde conditiile lor sofisticate de chitibusar sunt pe deplin satisfacute (cum ar fi Statele Unite sau Australia si alte cateva state dintr-astea).

Mai nou, cica au facut un studiu (academic zic ei, de parca noi nu am avea Academie, chiar mai multe) si au analizat procedurile necesare unui investitor strain pentru a dobandi un teren in vederea deschiderii unei afaceri. Si zic astia ca timpul necesar pentru a intra, ca proprietar, in posesia unui teren pe care se poate cladi o afacere variaza intre jumatate de an (in Nicaragua sau Sierra Leone, adica acolo unde nu sunt academii, noi avem chiar mai multe) si doua saptamani (in Armenia, Georgia, Coreea de Sud sau Sudan, adica Sudan c’mon, astia cu studiul lor cred ca se plictiseau, pe bune).


Din punctul de vedere al procedurilor, autoritatilor canadiene le sunt suficienti doi pasi (da, de politie calare canadiana); in Venezuela e nevoie de 19 formalitati, in Uganda de 21. In Romania, numarul acestora este de 7 (fata de 9 in Moldova, adica cica la ei mai trebuie de la Presedinte si de la Ministerul Securitatii) iar cel al zilelor de care un strain are nevoie pentru a pune pe picioare o afacere este de 11, cu una mai mult decat dincolo de Prut (ca parca nu mai trebuie sa te si odihnesti o zi, doua, chiar daca esti neamt, nu). Banca Mondiala a studiat climatul investitional din 87 de natiuni.

Daca va intereseaza prostia asta cititi si voi, eu m-am plictisit deja…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 29 octombrie 2010

Glasul pamantului

Dobandirea unei bucati de pamant reprezinta o intreprindere anevoioasa la romani. Prin traditie cumpararea iar uneori insasi detinerea unui lot de teren inseamna o epopee judiciara care doboara nervii si averea taranului roman…

Parca dintotdeauna a fost asa. Cu balcanismul birocratic si sarac al perioadei interbelice, cu reformele agrare incomplete si prost gandite, cu un comunism CAP-ist batjocoritor si cu o vesnica tranzitie paguboasa pentru mediul rural romanesc.

Orice incercare de a venii in sprijinul celor care doresc sa dobandeasca un teren merita a fi salutata si multiplicata.

Am hotarat deci sa preiau un articol aparut in Saptamana Financiara si sa il public. Consider ca acest lucru face parte din menirea acestui blog de a educa, pur si simplu…

Tot mai mulţi oameni care aleg să ocolească dezvoltatorii imobiliari sunt preocupaţi acum de criteriile după care trebuie ales terenul pentru construcţia locuinţei

Relatările celor păţiţi cu dezvoltatorii rezidenţiali se înmulţesc în ultima perioadă. Asta îi face pe tot mai mulţi doritori de locuinţe să ia în considerare achiziţia unui teren pentru construcţie. Şi construcţia de case s-a lovit însă de multe probleme în ultimii ani, mai ales ca urmare a calităţilor terenului. O minimă orientare pentru alegerea unui teren se poate dovedi deci utilă.

Principalele aspecte neglijate de cumpărătorii de terenuri pentru construcţia unei case proprii au fost în ultimii ani accesibilitatea utilităţilor, deschiderea, lăţimea drumului de servitute şi, nu în ultimul rând, studiul geotehnic. Insuficienta atenţie acordată acestor aspecte şi concentrarea aproape exclusivă pe preţ a condus la derapaje precum absenţa utilităţilor, teren insuficient pentru construcţia propusă iniţial şi, uneori, chiar inundarea locuinţelor.
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 22 octombrie 2010

Laudatio creativitatii

Anunturile imobiliare din ziar erau odinioara simbolul pietei centralizate. Daca vroiai sa cumperi sau sa vinzi o casa trebuia sa te deplasezi pana la sediul publicatiei, pentru ca acolo se intamplau lucrurile, acolo venea lumea care avea nevoie de ceva. Nu exista alt mijloc prin care potentialul cumparator se putea intalnii cu vanzatorul. Asta ca sa nu pomenim de agentiile imobiliare…

Apoi a aparut internetul si site-ul craigslist, al carui fondator, Craig Newmark, este privit ca responsabil pentru pierderile de miliarde de dolari inregistrate de industria publicistica. Ca sa nu pomenim de agentiile imobiliare…

Este total nedrept. El a creat doar un instrument care eficientizeaza piata, aducand miliardele in conturile celor care efectueaza tranzactiile. Daca nu ar fi facut-o Craig, cu siguranta ar fi facut-o altcineva.

Craigslist este doar o piata mai ieftina si mai eficienta.

Si intru-cat lucrurile bune merita a fi copiate a aparut si la noi MagazinulDeCase.ro, o platforma menita sa puna fata in fata prin intermediul internetului pe vanzator si cumparator. Iar afacerea se pare ca a facut toti banii.

La 2 iunile 2010 Sanoma Hearst a achizitionat MagazinulDeCase.ro pentru o suma frumusica…

Si la mai mare :)

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 15 octombrie 2010

3-0

Eins: Alpii Austriei, zapada inca pe culmi, autostrada impecabila marcata si curata, sosele perfecte, semnal full la telefon, supermarket in dreapta, benzinarie cu service in stanga.

Unu: Carpatii Transilvaniei, zapada topita in intregime, poate ramasa putin pe Fagaras dar murdara, autostrada in constructie de mult, sosele cu gropi si ceva semafoare de santier, dar nu multe, semnal la telefon cand si cand, mai mult fara semnal, supermarket daca ocolesti orasul care nu are centura.

Zwei: Pensiune familiala, adica fiecare familie are pensiunea ei, fiecare sat are zeci de pensiuni fiecare cu familia ei, fiecare unice, fiecare curata si dichisita, traditie si bucatarie traditionala.

Doi: Pensiune familiala, adica a familiei unui politician de la Bucuresti, fiecare pensiune cu politicianul ei, cam la zece-cincisprezece sate o pensiune, unele curate, altele nu, traditie si bucatarie traditionala.

Drei: Aprilie in afara sezonului, miercuri in mijlocul saptamanii, nici o sarbatoare legala sau religioasa, cautam 3 ore si mergem 40 de kilometrii pentru a gasi un loc liber intr-o pensiune, cu greu gasim.

Trei: Iulie in mijlocul sezonului, vineri seara la inceputul week-endului, liber peste tot, cu greu gasim ce vrem.

Eu zic ca e drei-zero pentru ei. Voi ce ziceti?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 8 octombrie 2010

Trecuturi prezente si prezenturi trecute

Am copilarit la bunici, pe o strada din cartierul numit pe atunci “Intre vii” undeva in partea de nord a orasului Timisoara. Strada era formata din case de caramida cu un singur nivel si era locuita de romani, nemti, unguri, sarbi iar undeva pe la coltul cu Pomiculturii la umbra unui artar de cateva sute de ani care mai inverzeste si azi se afla un conac despre care se spunea ca apartine unui evreu. Era fabulos acest lucru desi nu prea stiam eu ce este un evreu.

Teta Neni, Ieci pe care il chema de fapt Adolf, sarboaica cea nebuna, domnul Krimm, domnul Ram, parintii lui Tunde, unul ungur celalalt neamt si evreul cel bogat care spera sa plece in tarile calde dar nu il lasau securistii sunt vecinii cu care am copilarit. Si am copilarit frumos.

Strada era curata iar casele ingrijite. Daca neamtul de la nr.51 isi punea rulouri la casa era imediat imitat de toti, iar o incuietoare mai smechera pentru poarta inventata de Ieci era apoi montata la toate casele fara plata vreunui brevet de inventie decat poate o gura de slibovita sau rachie. Si toata lumea era fericita.

Revolutia… Nemtii au plecat in RFG, ungurii s-au mutat pe aiurea, sarboaica a vandut casa si s-a dus la bloc iar evreul a plecat pana la urma in tarile calde ale evreilor. Bunicii s-au dus impreuna cu ceilalti bunici de pe strada, iar strada a inceput sa fie populata de noile generatii ale clasei de mijloc sau de imbogatitii post-decembristi. Casele de caramida cu un singur nivel au fost inlocuite cu vile cochete cu tamplarie din aluminiu si faianta. Strada se transforma in profunzime.


In anii din urma se transforma pentru a treia oara.

Componenta etnica si sociala a urbei transforma radical infatisarea sa, si o transforma in profunzime, estetic si arhitectural, in infrastructura si utilitati.

Am observat lucrul asta in Paris. Trecand prin cartierul Port de Clichy, zona locuita cu precadere de populatie africana poti observa tencuiala constructiilor in culori vii care contrasteaza cu pastelul atat de clasic francez. Cafenele si restaurante cu specific in culori foarte vii, reclame si grafitti in limbi ciudate, aprozare cu legume din care recunosti eventual fructul de cactus, imbracaminte ciudata expusa in vitrine. Aici o cladire a unei arhitecte cameruneze in negru si auriu iar dincolo sediul unei banci marocane in arabescuri marmorate. Totul este diferit, altfel, frumos sau urat, ciudat dar intotdeauna altfel.

Acum mai multi ani arheologii au descoperit in sudul Frantei la Orange un imens amfiteatru roman, printre cele mai impresionante din cate se construisera. Si nu mica le-a fost uimirea atunci cand au descoperit ca in interiorul acestuia a fost ridicata o asezare urbana. La doua sute de ani de la constructia amfiteatrului inaltat pentru gloria imparatului si distractia muritorilor de rand, in vreme de restriste si razboi populatia orasului acum decazut si depopulat, nemaiputand sa asigure infrastructura si alimentarea cu apa, s-a retras in interiorul amfiteatrului pe care l-a transformat intr-o asezare locuita, inghesuita si inestetica, saraca si chinuita dar viabila.

Se intampla deci dintotdeauna si oriunde. Componenta etnica si sociala a urbei transforma radical infatisarea sa. La Orange, Paris sau Timisoara, “Intre vii” sau pe Bulevardul C.D.Loga. Ramane de vazut care va fi viitorul amfiteatru.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Binecuvantata apa de ploaie

Timp de cateva saptamani bune am avut parte de atatea ploi ca nu putem decat sa ne minunam. Ai zice ca Cel de Sus vrea sa binecuvanteze poporul lovit de multele intemperii, ca si compensare pentru ce i-a fost dat sa traim, transformandu-i viata – transformandu-ne vietile – intr-o a doua, ironica, legenda a Manastirii Argesului in care, ca si Ana, poporul – tu si eu – trebuie sa infruntam vremile si vremurile. Dar de ceva vreme incoace ne tot minunam cand de una, cand de alta. Si ramanem tot mirati, ca atat mai putem face.

Dar parca binecuvantata apa de ploaie ne transforma vietile intr-o stare de umiditate care ne-a ajuns pana la oase, la fel ca si recesiunea, care nu numai ca-si arata coltii, dar acum si-i i-a si infipt in gaturile noastre incordate deja, probabil sa ne scoata si ultima picatura de vlaga; recesiune care ne-a ajuns pana in camarile noastre, in buzunarele noastre, in cosurile noastre de cumparaturi; cosuri, cu rotile dezaxate, care alearga mai mult goale decat pline, care probabil vor sfarsi in binecuvantata apa de ploaie adunata de atata timp, apa de ploaie care transforma tot ce am avut vreodata, tot ce ne-a mai ramas acum, in apa de ploaie, formand suroaie care curg spumegand de abundenta pe apa binecuvantata a sambetei. Incercam sa intelegem limbajul zgomotului cosurilor de cumparaturi goale, a birourilor notariale pustiite, a imobilelor care stau si asteapta sa-si capete sau sa-si schimbe proprietarul, imobile care se intreaba de ce nimeni nu vrea un acoperis deasupra capului cand atata ploaie binecuvantata cade peste multime, multime care sta adapostita in propriile-i disperari si sperari. Dar nu trebuie nimeni sa ne invete sa intelegem acest limbaj pentru ca il stim cu totii, il traim – suntem nativi ai acestui limbaj.

Iar noi ne intrebam cand binecuvantata ploaie va inceta a mai cadea, lasand astfel cosul de cumparaturi, care se va fi repus pe rotile sale, sa zornaie curajos, indreptandu-se cu elan spre hypermarketul preferat si lasand in spate recesiunea prea grea de a mai fi carata – nu de cos, ci de noi.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 24 septembrie 2010

Singuri in bloc

Sau un roman dramatic din literatura contemporana…

Familia Ionescu-Tudorache locuieste intr-un complex nou si cauta vecini sa o incalzeasca la iarna.

Peretii blocului B4 -„Mac”, din complexul rezidential „Rose Garden” de pe soseaua Colentina, se-nchid precum o camera frigorifica. Sunt reci, iar cele 15 familii rasfirate pe cele noua etaje par ca se pregatesc de criogenie. Din 11 blocuri, cu un total de 908 de apartamente, doar 600 sunt cumparate fie de investitori, fie de proprietari. Initial, trebuiau sa locuiasca doua familii intr-un bloc, dar nefiind finalizat la timp, au fost mutate intr-unul finisat.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 3 septembrie 2010

Stalingrad is my message

Suntem de cateva zile in Paris. Grupul nostru eterogen care include arhitecti, ingineri, oameni din administratie si pe mine, cu varste si personalitati puternice dar diferite se dovedeste mai coerent decat parea la prima vedere. Poate de vina e uriasa metropola care se incapataneaza sa il lase cu gura cascata si pe cel care o viziteaza a zecea oara.

La initiativa arhitectului Ioan Andreescu, mergem sa vizitam o zona de la periferia Parisului, un experiment social si urbanistic initiat acum vreo zece ani si care este astazi un model pentru multe dintre metropolele de pe aiurea.

Coboram din metrou la statia Stalingrad si urcam in aceasta zi mohorata si intro zona la fel de mohorata locuita cu precadere de emigranti. Candva in aceasta zona se depozitau deseurile orasului iar pisicile si cainii vagabonzi misunau printre cimitire. In anii ’60 zona se asaneaza si aici se construieste un cartier social care avea sa fie locuit cu precadere de arabi magrebieni si vietnamezi. Locuintele sunt moderne iar oamenii incearca sa isi croiasca un nou viitor, dar saracia si lipsa de educatie raman definitorii pentru zona. Criminalitatea este cea mai ridicata din Paris si printre cele mai ridicate din lume. Trebuia facut ceva.

Edilii hotarasc ca este momentul pentru o noua abordare.

In mijlocul cartierului se afla un triaj de cale ferata inconjurat de depozite, hale abandonate si garaje. Politia sustinea ca acesta este locul in care vagabonzii si infractorii isi disputa teritoriile si vietile.

Sunt chemate buldozerele si excavatoarele. Se demoleaza totul, apoi se construieste un parc. Da, un parc. Sunt plantati pomi rari, pietrisul se intinde pe terase care vor sa imite dunele Saharei si sa aminteasca localnicilor despre locurile de bastina. Sunt instalate locuri de joaca pentru copii, terenuri de sport, alei si pasarele suspendate si banci, nenumarate banci. O comunitate locala va trebui creata, vecinii nu se vor mai teme unii de altii cand spatiile largi vor inlocui hrubele industriale. Oamenii trebuie sa vina in parc pentru odihna iar copii trebuie sa se joace impreuna. Nisipul de sub picioarele lor si mirosul florilor sau rasul zgomotos al copiilor de pe tobogane le vor amintii de linistea copilariei indepartate. Mai mult decat atat, edilii cei nebuni transforma cladirea de la numarul 104 candva garajul Societatii Metropolitate de Dricuri in atelier de… creatie artistica. Sunt adusi artisti care vor picta, sculpta sau modela. Localnicii vor putea sa priveasca, atinga, chiar sa distruga operele create.

Oare va iesii… oare se vor putea inlocui bastoanele si catusele cu nisip, flori si tobogane?

Si a iesit, din plin chiar. Infractionalitatea se micsoreaza de trei ori in 12 luni.

Si iata asa Parisul se incapataneaza sa ramana un model pentru lumea civilizata, iar eu cred ca parizienii contribuie din plin la asta, pana la ultimul si asta chiar daca e sosit din nisipurile Saharei pentru ca tot parizian ramane.

Nu bat vreun apropos sa stiti. Si ”apropos” e un cuvant nascut la Paris din cate stiu…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

sâmbătă, 28 august 2010

Batranul si marea... justitie

Am citit deunazi un articol care mi-a amintit de o carte pe care am citit-o demult, de nu mai stiu nici eu cand.

Un batran ca vai de capul lui se lupta de 5 ani cu justitia si incearca sa isi redobandeasca casa furata si odata cu ea stima de sine. De cinci ani, un om singur se lupta cu soarta, cu un grup de nemernici si cu marea justitie din tara asta pentru ca sa redobandeasca tot ce avea pe lume.

Nu vreau decat sa va invit la lectura… si la meditatie… iar de maine la actiune, incetul cu incetul sa schimbam ceva.

Pentru ca imbatranim degeaba.

Octavian Dumitrescu, de 64 de ani, traieste pe strazi cu speranta ca Justitia ii va da inapoi casa furata de escroci care i-au vandut tot ce avea pe lume si au falsificat semnaturile unor judecatori.
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 20 august 2010

Brandul de tara

Cu totii cunoastem steagul Elvetiei. Crucea dreapta si alba pe fundalul rosu carmin al steagului Elvetiei ne starneste intotdeauna emotii pozitive. Cel putin mie imi starneste intotdeauna emotii pozitive. Din el s-a nascut steagul Crucii Rosii Internationale, de el legam de multi ani prosperitatea, echilibrul si buna cuviinta in tot ceea ce stim despre Elvetia. El reprezinta poate “brandul de tara” in forma lui pura.

Si poate pentru a accentua acest brand si civilizatia care se afla in spatele lui, elvetienii il folosesc peste tot. El apare pe etichetele dulciurilor Nestle, pe ambalajul ceasurilor elvetiene, dar mai mult decat atat steagul se afla afisat cu ostentatie sau mandrie la ferestra casei oricarui elvetian de pe oriune s-ar afla el.

Omniprezenta lui nu este doar legendara ci si o realitate cu care m-am confruntat pe cand vizitam zilele trecute Zurichul. Am fost surprins sa vad acelasi steag al Elvetiei pe sute, si repet pentru a fi sigur ca ati inteles, pe sute de imobile. El apare aici la intrarea in magazinele de delicatese sau pe frontonul bancilor, apare la bordul barcutelor ce roiesc pe lac ori pe acoperisurile caselor de pe mal. Pur si simplu apare peste tot. Vei obosi incercand a truca o fotografie a Zurichului sau Bernei datorita numarului imens de steaguri elvetiene infatisate in ea.

Intamplarea a facut sa ajung intr-un cartier rezidential de la marginea Zurichului, o zona cocheta de case, in principal cu parter si mansarda, cu o infrastructura desavarsita si arhitectura axata pe eficienta si confort. O mare de steaguri se ridica deasupra acelui cartier. Fiecare casa, dar fiecare dintre ele avea un stalp port-drapel cu steagul cruciat in varf. Efectul era formidabil si cred ca astfel de locuri ar trebui colindate de “strategii” experti atoatestiuto ri in branduri nationale sau locale.

Plimbandu-ma printre imobile observ la un moment dat in varful unui stalp steagul Turciei, semiluna instelata alba pe fundalul rosu, apoi imediat deasupra omniprezentul steag elvetian. Mai jos pe strada steagul sarb flutura pe un port-drapel imediat sub cel al Elvetiei. O zona cu emigranti gandesc si observ intr-adevar ca in acea parte a cartierului suficiente case poarta deasupra lor steaguri ale natiunilor datatoare de emigranti fluturand alaturi de cel al Elvetiei. Oare Elvetia e batuta la ea acasa prin propriile arme si steagul sau incepe sa fie inlocuit cu drapele ce reprezinta natiuni ale caror vajnici reprezentanti traiesc si muncesc pe aceste meleaguri? Nu cred. Steagul Elvetiei este prezent de fiecare data, deasupra sau alaturi, casele pastreaza aceasi arhitectura iar strazile se continua in aceeasi forma geometrica uneori agasant de geometrica. Civilizatia natiunii mama si “brandul sau de tara” este in continuare omniprezent. Emigrantii au invatat de la elvetieni sa fie mandrii de civilizatia care i-a creat si au mai invatat sa isi aminteasca de ea. Asa functioneaza “brandul de tara” doar asa, cu educare si civilizatie nu cu “strategie” pe bani grei.

Iar legatura cu imobiliarele… nu stiu daca e vorba de constructiile impodobite cu steagurile alb-rosu sau poate civilizatia puternica care sta in spatele zidurilor uneori agasant de geometrice. Ori poate doar am vrut sa va povestesc despre Zurich.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 13 august 2010

Mea culpa

Acum mai bine de 1 an si jumatate am scris un articol in care sustineam poate ironic, poate superficial faptul ca la noi nu exista o mafie imobiliara. Sustineam atunci ca infractorii romani nu ar fi in stare, din fericire consideram eu, sa organizeze o mafia imobiliara. Opiniilor exprimate in cartea Mafia Camatarilor de catre ziaristul Malin Bot le opuneam analiza proprie bazata pe particularitatile uneori hilare ale infractorului-gainar roman.

Dar iata ca Malin avea dreptate. Sau poate ca infractorul roman s-a specializat intre timp.

In cotidianul Adevarul au aparut o serie de articole care dezvaluie extraordinarele increngaturi judiciare ale unei retele care, cel putin in aparenta, pare a fi bine organizata si capabila de inselaciuni spectaculoase.

Selectez in cele ce urmeaza din aceste articole si va invit sa le cititi in intregime. Vreau sa precizez doar ca ma surprinde implicarea unor persoane pe care le cunosc in lumea totusi mica a juristilor, avocatilor, notarilor sau magistratilor locali. Dar intru-cat ancheta este la inceput, eu cred in prezumtia de nevinovatie ca drept fundamental al cetateanului si am fost invatat ca lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par la prima vedere ma rezerv deocamdata de la alte comentarii.


Iti multumesc inca o data Malin Bot.

Acum exact doi ani ieşea la lumină una dintre cele mai mari fraude din Timişoara cu proprietăţi retrocedate. S-a descoperit că, persoane necunoscute atunci, au falsificat pur şi simplu două dispoziţii ale primarului şi au luat din proprietatea statului două terenuri în valoare de jumătate de milion de euro.
Notarii „făptuitori” în dosarul de arestare a lui Ionelaş Cârpaci sunt Safta Criste şi Teodora Noţingher. Procurorii susţin că Ionelaş Cârpaci şi partenerii săi au pus la punct o reţea foarte bine organizată, care acţiona pe etape şi fiecare „pion” avea rolul său.
Omul de afaceri Jabri Tabrizi, unul din cei mai importanţi jucători de pe piaţa imobiliară din Banat, a fost la un pas să fie ţepuit cu peste 200.000 de euro de Ionelaş Cârpaci. Tabrizi, ajutat de şeful Direcţiei de Patrimoniu, Nicuşor Miuţ, a descoperit falsurile.
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 6 august 2010

Cu un Flower Residence nu se face primavara

Atunci cand prietena mea Mihaela mi-a cerut informatii despre un dezvoltator imobiliar, Epoks, nu credeam ca se va ajunge aici.

Noii proprietari ai imobilelor din Giroc m-au contactat. Cei care au fost pagubiti prin lucrari de finisaje de foarte proasta calitate si prin intarzieri nejustificate ale finalizarii acestor lucrari au hotarat sa mearga impreuna in justitie in rezolvarea diferendului lor.

Am vazut actele, extrasele de carte funciara si promisiunile de vanzare-cumparare si am inteles ca dezvoltatorul imobiliar a intarziat cu pana la 6 luni darea in folosinta a apartamentelor. Oamenii erau revoltati.

Mai apoi am fost pe teren si am vazut locatia, Flower Residence.

De la distanta am fost frapat de pozitia relativ izolata a imobilelor si de proasta calitate a finisajelor exterioare ale celor 2 blocuri. Mormane de gunoaie le inconjurau din trei parti.

Cand am intrat in imobil am observant gresia ieftina de la intrare si balustrazile din fier ruginit ce dau senzatia de material recuperabil. Pe casa scarilor nu exista lumina iar cateva fire neizolate se balansau la indemana copiilor. Liftul interior din materialele promotionale era un vis urat din intunericul haului care se casca dedesubt.


Am intrat apoi in apartamente.

Unul mai bun la inceput, refacut aproape in intregime de catre noii proprietari. Termopane ieftine, fire care ies prin pereti, prize nefunctionale, igrasie si infiltratii peste tot… sunt tineri, vor rezista.

Apoi altul, nelocuit inca. Balti in coltul incaperilor, caramizi dezgolite si stropite in pripa cu mortar, gips carton rupt, sau de fapt… doar carton rupt, faianta fara rosturi, izolatia exterioara imbibata cu apa, balustrada din acelasi fier din recuperari…

Cineva ma invita in apartamentul lui:

- Uitati, la mine au tencuit mai intai prizele, apoi au inceput sa sparga dupa ele si sa le dezgroape.


- Veniti pe balcon! spune un altul.

- Am fosa septica sub geam, acolo jos la temelia blocului. Cand am negociat cu ei era vorba de canalizarea de la oras. Acum fiecare are fosa septica sub balcon… si vine vara.

Urc sus la… penthouse.

La ultimul nivel sunt apartamente mai mari, despre care oamenii spun ca sunt pastrate pentru investitor si familia lui.

Eu ma indoiesc vazand dezastrul care domneste si acolo. In tavan a fost data o gaura pentru scurgerea apei de pe terasa intr-un butoi deja plin. Podeaua e denivelata evident iar balcoanele largi sunt placate cu aceiasi gresie ieftina si inconjurate de balustrada din fier reciclat.

Trist, sinistru, sec dar provocator pentru mine. Am hotarat sa preiau dosarul si sa incerc sa fac ceva pentru oamenii astia.

Tehnic vorbind, ma gandesc la o actiune de a face, si anume de a obliga constructorul sa finiseze imobilele sau sa dezdauneze pe noii proprietari cu valoarea lor. Si tot asa, la prima vedere s-au incalcat si normativele in constructii si ma indoiesc ca arhitectul si dirigintele de santier o sa mai doarma linistiti in perioada care urmeaza. Pentru ca e grav. Pur si simplu e grav si m-am saturat de tipul asta de a face afaceri. M-am saturat sa vad funduri ingropate in scaunele masinilor de lux ce privesc superior in nesimtire la cei din banii carora si-au cladit prosperitatea de lut in aceasta societate ce uita pe zi ce trece si in mod ireversibil bunul simt.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 30 iulie 2010

Un raport ultrasecret

National Security Agency este cel mai formidabil serviciu de informatii din lume.

Departe de scandalurile cu care ne-au obisnuit altii, de la ei sau de pe oriunde, NSA isi face groaznic de bine treaba. Serviciul de informatii american specializat in supraveghere electronica are rolul de a identifica pericolele la adresa securitatii Statelor Unite prin supravegherea tuturor tipurilor de comunicatii electronice. Echipamente sofisticate intercepteaza comunicatiile telefonice terestre sau mobile, traficul pe internet, faxurile, emailurile sau scaneaza paginile web din intreaga lume. Softuri elaborate cauta cuvinte cheie asociate cu terorismul sau alte elemente de natura similara. Dar acesta este doar varful eisbergului.

Softuri mult mai elaborate cuantifica starea emotionala a unor natiuni. Analizand campuri de date obtinute din comunicatiile derulate pe cuprinsul intregului glob, analistii lor identifica starea de spirit a populatiei pe baza densitatii de aparitie a unor cuvinte-cheie.Vremurile fericite sunt caracterizate de un vocabular mai vesel iar cele stresante de unul mai dur. In cazul unui atac terorist bunaoara Agentia poate utiliza campurile de date pentru a masura modificarile survenite in dispozitia sufleteasca a americanilor putand oferi guvernului informatii utile cu privire la impactul emotional al evenimentului respectiv.
Elaborand analiza si restrangand cautarile la elemente de interes particular se poate obtine un instantaneu al starii de spirit al populatiei si a previziona rezultatul unor alegeri sau evolutia pietei bursiere sau… cine mai stie ce.

Credeti-ma ca nu fabulez. Lucrurile astea chiar se intampla.

Procedura mi se pare logica si eficace si m-a determinat sa fac un experiment simplu, chiar foarte simplu. Analiza starii de spirit a populatiei privind piata imobiliara din Romania. Mai concret vreau sa utilizez traficul pe internet, singura sursa de date pe care o am la dispozitie (dar ce sursa imensa de date) si analizand densitatea de aparitie a unor cuvinte cheie sa trag anumite concluzii.

Am folosit cinci cuvinte cheie relevante pentru piata imobiliara respectiv: tranzactii imobiliare, piata imobiliara, agentie imobiliara, dezvoltator imobiliar si agent imobiliar. Apoi am luat doi indicatori emotionali: optimism si pesimism. Si am obtinut rezultatele de mai jos.


Si acum spuneti-mi voi care este starea emotionala dominanta pe piata imobiliara din Romania. Eu cred ca rezultatele sunt indubitabile, chiar luand in calcul orice marja de eroare statistica sau vre-un alt element subiectiv.
Tari astia de la NSA, nu… da mai tare si optimista piata imobiliara din Romania. Dar va rog sa nu spuneti nimanui, e secret, ultrasecret.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

duminică, 25 iulie 2010

Lui Google sau ...

Vreau ca prin acest post sa multumesc celui mai bun agent imobiliar al tuturor timpurilor. Numele lui… Google.

Google ne permite sa scriem prietenilor despre casa pe care vrem sa o vindem.

Google este cel care citeste presa si anunturile imobiliare pentru noi si ne comunica cele mai relevante stiri pentru a obtine locuinta visurilor noastre.

El este cel care ne ofera informatii detaliate, necenzurate si din multiple surse despre dezvoltatorii imobiliari, producatorii de materiale de constructii sau creditele ipotecare cele mai avantajoase. El este cel care ne localizeaza cu o acuratete desavarsita imobilul pe care vrem sa il vindem prin serviciul Google Maps, ne permite sa il urmarim pe teren si vecinatati dupa cum ne arata si cele mai apropiate restaurante, statii de benzina sau magazine universale prin Google Earth. El este cel care ne lasa sa cercetam traficul urban si dispunerea cladirilor prin formidabilul Street View. Google ne starneste imaginatia construindu-ne tridimensional locuinta prin SketchUp.


Google ne permite sa multumim la bucurie sau sa acuzam atunci cand suntem intrigati sau furiosi. Da, Google.

Si toate astea le face gratuit. Cel mai bun agent imobilar al tuturor timpurilor este si altruist pe deasupra.

Vreau sa multumesc prin acest post lui Google, dar daca ma gandesc mai bine vreau sa va multumesc voua, lumii intregi. Voua celor care scrieti informatii relevante, detaliate si necenzurate despre dezvoltatorii imobiliari, producatorii de materiale de constructii sau creditele ipotecare cele mai avantajoase. Vreau sa va multumesc voua pentru continutul de internet pe care il creati, din ce in ce mai bun, din ce in ce mai util semenilor nostri, liber de orice prejudecati si peste toate gratuit.

Voua va multumesc dragii mei, voua, fara de care acest blog sau Google nu ar exista.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

sâmbătă, 17 iulie 2010

Metropolis

In 1924, la Berlin, regizorul german Fritz Lang ecraniza Metropolis declansand practic primul “soc al viitorului” in mintile oamenilor de pretutindeni.

Capodopera a vremurilor sale, minunat, revolutionar, ciudat, curios si sinistru, unul dintre cele mai bune filme facute vreodata, Metropolis este un oras-gigant al viitorului macinat de tensiunile dintre clase sociale, lideri imbogatiti, cinici si desprinsi de realitate pe de o parte, muncitori inrobiti in saracie si dezumanizati de cealalta. In timp ce muncitorii traiesc in subteran impreuna cu masinariile care dau viata orasului sclipitor de deasupra locuit in exclusivitate de “conducatori”, genii nebune se pun in slujba liderilor vremii iar mii de ochi spioneaza orizonturile intunecate de praful industiei atotcuprinzatoare.

Alegorie a dezumanizarii intr-o societate superindustrializata.

Va suna cunoscut cumva? Va simtiti altfel, dar cu adevarat altfel dupa 100 de ani? Mai ganditi-va putin… Traficul din Metropolis cu Mecedes-Benz-urile din epoca, aerisit si supraetajat este un vis frumos astazi in timp ce oamenii “muncii” nu traiesc sub pamant ci in cutii de chibrituri la periferie.

Intr-un interviu din anii ’60, Lang, refugiat de 20 de ani in SUA, raspunde usor plictisit la o intrebare despre Metropolis astfel: “De ce va intereseaza atat de mult un film care nu mai exista?”

Nu mai exista, a devenit realitate, iar noi traim in fiecare zi acest film… Metropolis.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

sâmbătă, 10 iulie 2010

Labirintul erorilor


Am citit deunazi un articol de analiza economica pe unul dintre blogurile pe care le urmaresc uneori. Mi-am permis al posta si aici intru-cat apreciez a fi util pentru cititori. Iar mie imi plac lucrurile utile. ♥ Autorul critica un alt articol, aparut in Financiarul si care se dovedeste o analiza superficiala bazata pe date statistice nerelevante. Iar cum mie imi plac si cei care ii critica pe atotstiutorii ziaristi.♥ Deci sa vedem:

Mi-a atras atentia ieri un articol din “Financiarul“, intitulat “Suntem ultimii din Europa la credite ipotecare: doar 270 de euro / locuitor“. E a nu stiu cata oara cand se face referinta la acest indicator, de aceea m-am decis sa scriu un pic despre aceasta falsa chestiune.

Este falsa din 2 motive:

1.soldul creditelor ipotecare e relevant in primul rand nu fata de PIB sau fata de numarul populatiei, ci fata de totalul salariilor (cati bani castiga, efectiv, populatia);

2.in urma cu 20 sau 30 de ani si in tarile dezvoltate soldul creditelor era dupa toti indicatorii (PIB, populatie, masa salariilor) de 2-3 ori mai mic decat acum, si nu se plangea nimeni, ba dimpotriva, lumea se plange acum.

Acestea fiind zise, trebuie observat ca in cazul Romaniei (4.360.000 de salariati, salariu mediu net anual 4.000 de euro) soldul creditelor ipotecare reprezinta circa 32% din masa anuala a salariilor.

Chiar suntem ultimii? Nu prea.

In Polonia, unde indicatorul citat in articolul de mai sus e de 484 euro / locuitor, soldul creditelor ipotecare reprezinta de fapt doar 27% din totalul masei anuale a salariilor. Polonezii castiga in medie 640 de euro net si au, dupa toate calculele, in jur de 8,5-9 milioane de salariati. Din pacate, deoarece nu am gasit nicaieri cifre concrete privind populatia salariata, a trebuit sa combin informatiile din Eurostat si din CIA Factbook privitoare la populatia apta de munca, populatia ocupata si somaj. Dar am incredere in calculele facute. Indiferent ce cifre folosim, in Polonia soldul creditelor raportat la totalul masei anuale a salariilor e mai mic decat in cazul Romaniei.


Din regiune noi, romanii, ne putem compara cu Slovacia unde soldul creditelor ipotecare e aproximativ 38% din masa salariilor. Celelalte tari citate in articol, Bulgaria, Ungaria si Republica Ceha, sunt intr-adevar mult inaintea noastra si la acest indicator, cu 79%, 66%, respectiv 78%.

Dintre tarile occidentale cea mai indatorata este Spania, unde soldul creditelor ipotecare e in jur de 450% din totalul salariilor in timp ce Italia si Franta sunt cele mai relaxate cu 144%, respectiv 157%. Pentru restul tarilor indicatorul e in jur de 2-300%.

Ca o curiozitate, pentru ca Romania sa ajunga la acelasi raport sold credite ipotecare / masa salariilor ca in Cehia, ar trebui ca datoria pe locuitor sa ajunga la 670 de euro, deci sa creasca de 2,5 ori, si ca sa ajunga din urma Italia, ar trebui sa “detina” o datorie ipotecara pe cap de locuitor de 1.240 de euro – o crestere de 4,6 ori.

Potentialul de crestere a soldului creditelor ipotecare exista, fara indoiala, dar trebuie sa tinem cont si de conditiile economice. De exemplu, daca anul asta alti 300.000 de salariati dispar din economie, indicatorul ar ajunge fara mare efort aproape de 35%.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 2 iulie 2010

Cititi si voi ce mi-a fost dat sa citesc zilele astea

Doi romi susţin că au luat o ţeapă de 269.000 de euro de la „oamenii Domnului”. Şefii clanului ţigănesc Seifert, urmăriţi internaţional pentru ţepe de un milion de euro, se plâng că au fost înşelaţi de şefii Bisericii Filadelfia.

Lucia Seifert, de 56 de ani şi Petru Jurj, de 58 de ani, cercetaţi penal pentru zeci de infracţiuni în Germania şi daţi în urmărire internaţională de poliţiştii români pentru ţepe imobiliare de un milion de euro, spun că au pierdut 269.000 de euro în urma unei tranzacţii imobiliare nereuşite cu un cult penticostal timişorean.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 25 iunie 2010

Orice nas isi are... un popa

Cititi si voi ce mi-a fost dat sa citesc zilele astea

Doi romi susţin că au luat o ţeapă de 269.000 de euro de la „oamenii Domnului”. Şefii clanului ţigănesc Seifert, urmăriţi internaţional pentru ţepe de un milion de euro, se plâng că au fost înşelaţi de şefii Bisericii Filadelfia.

Lucia Seifert, de 56 de ani şi Petru Jurj, de 58 de ani, cercetaţi penal pentru zeci de infracţiuni în Germania şi daţi în urmărire internaţională de poliţiştii români pentru ţepe imobiliare de un milion de euro, spun că au pierdut 269.000 de euro în urma unei tranzacţii imobiliare nereuşite cu un cult penticostal timişorean.

si cititi in continuare, merita… iar mai apoi puteti citi si articolul Poveste.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 18 iunie 2010

Foame de bani

Cu totii am fost foarte entuziasmati atunci cand a fost inaugurat Iulius Mall in Timisoara.

Imi amintesc de aglomeratia infernala din prima luna in care probabil toti locuitorii din vestul tarii i-au trecut pragul. Nu conta prea mult ca finisarile nu erau de calitate, nu conta ca in unele aripi inca se lucra sau ca lampile care luminau holurile largi se stingeau intermitent la zece minute.

Se inaugurase Iulius Mall in Timisoara.

Mai apoi am aflat, unii dintre noi, e drept, ca mega-dezvoltatorul imobiliar construise doar infrastructura in timp ce micii sau mai marii comercianti ce il populau au construit restul, si-au modelat spatiile comerciale, au asigurat finisarile si instalatiile interioare. Am aflat cum au platit chiria, record pe vremea aceea, pentru un an in avans si si-au asumat clauze contractuale dure prin care participau la eforturile de promovare si dezvoltare ulterioare ale Iulius Mall.

Aceasta se dovedea o mare afacere… pentru Iulius Mall evident.

Mai apoi am vazut ca exista un parteneriat intre primaria Timisoara si Iulius Group. Am observat cum primaria modernizeaza peste noapte aductiunile de utilitati si reteaua de energie electrica in zona si m-am gandit ca aste e de bun augur pentru dezvoltarea orasului.


Recent am deschis in Iulius Mall punct de lucru pentru unul dintre clientii mei. Am vazut atunci ca pe structura construita de Iulius Group e inscrisa o ipoteca dubla de 260 de milioane de euro. Ma gandesc daca acel imobil mai valoreaza acum atatia bani si ma gandesc cine o va plati. Mai stiu ca aceasta ipoteca se va regasi in pretul produselor pe care noi, locuitorii acestui oras le cumparam de acolo si care explica probabil de ce un tricou Zara bunaoara costa aici dublu decat la Istambul sau Budapesta (pe incercate).

Si ma mai intreb daca nu exista vre-o legatura intre aceasta ipoteca, buna relatie cu primaria Timisoara si faptul ca de multa vreme, de prea multa vreme alti dezvoltatori imobiliari sunt blocati in constructia unor mall-uri ce ar putea deveni concurente.

Si atunci, pana la urma, la ce bun Iulius Mall?

Ma intreb cam multe, nu-i asa… ce spuneti?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

sâmbătă, 5 iunie 2010

Ca doar sunt carcotas

Am gasit in Evenimentul Zilei un articol despre fraude imobiliare si m-am pus pe comentat… ca doar sunt carcotas.Deci..

Numarul tranzactiilor imobiliare ilegale a atins cote fara precedent, aducand, lunar, retelelor de escroci profituri de milioane de euro. (ca doar e criza nu! iar oamenii muncitori de pana acum se reprofileaza)

Tranzactiile imobiliare ilegale au atins cote fara precedent in intreaga tara. Prima in top este Capitala, unde retelele de infractori obtin, lunar, profituri de milioane de euro, fiind vizate cu precadere imobilele si terenurile din zonele rezidentiale. (prima in top e CCapitala, ceva nou aici… poate primim si niste statistici din care va rezulta procentul de 50% si mai bine fraude realizate in CCapitala!)

Potrivit unui bilant al politiei, numarul persoanelor care, in primele cinci luni ale acestui an, au fost lasate fara case sau terenuri de catre astfel de escroci l-a egalat pe cel al pagubitilor din tot anul trecut.(ca, in plus s-au reintors si infractorii plecati in vest, acu’ scoliti)

„Suntem convinsii ca, la finele lui 2008, am putea avea un numar dublu sau chiar triplu de dosare fata de anul trecut. Motivul: gruparile infractionale de acest gen se inmultesc pe zi ce trece, deoarece reusiesc «sa cumpere» din ce in ce mai usor serviciile unor functionari publici din cadrul primariilor sau al oficiilor de Cadastru de la care, in schimbul a maximum 10.000 de euro, primesc chiar actele de proprietate ale unor imobile, in original.(ce bine ca si salariile acestor functionari se reduc, ca poate le oferim si ceva motive in plus de colaborare cu infractorii) In plus, au aparut precum ciupercile dupa ploaie falsificatori profesionisiti de acte, majoritatea tineri, cu varste de pana la 19 ani“, au precizat judiciarisiti din cadrul Politiei Capitalei.(poate incepand de la 19 ani, domnilor judiciaristi… pana la aceasta varsta majoritatea fiind analfabeti)

Potrivit politisitilor, „reteta perfecta“ a unei fraude imobiliare profitabile este atragerea in cadrul unei astfel de grupari nu doar a unor functionari, ci si a unor reprezentanti ai agentiilor imobiliare si chiar a notarilor publici.(na, ca iar e ceva “nou” sub soare)

„In 40% dintre cazuri, dosarele au fost declinate Parchetului Curtii de Apel Bucuresti – singura care-i poate ancheta pe cei din urma – pentru ca exista informatii certe ca infractorii au avut complici notari, care, culmea, au birourile in centrul Capitalei“, a precizat unul dintre judiciaristii care a anihilat deja noua retele de escroci imobiliari. (culmea si surprinzator in acelasi timp, au birourile chiar in centrul CCapitalei)

Potrivit acestuia, infractorii au experimentat pana acum doua moduri de operare. Pe de-o parte, obtin de la functionari de la Cadastru actul de proprietate, in original, pe care cei din urma il inlocuiesc cu o copie. Pe baza acestuia, merg la un notar din provincie, unde se realizeaza o procura in baza caruia cel imputernicit poate vinde imobilul sau terenul. „In ultima vreme, escrocii folosesc pe post de imputerniciti persoane fara adapost, iar terenurile vizate sunt, in special, cele din sectorul 1, abandonate de proprietar“, a completat politistul.(asta da retea… parca am mai citit de ea acum vre-o 3 ani, e noua deci)

Pe de alta parte, in cazul in care nu sunt ajutati de functionari, liderii retelelor apeleaza la falsificatori de acte, care reproduc perfect o carte de identitate in schimbul a maximum 300 de euro. „Unul dintre falsificatorii la care merg toate clanurile interlope din Bucuresti este un tanar caruia i se spune «Bustei». Acesta poate realiza un act de proprietate care reda cu maxima fidelitate datele din cel original. La fel de celebru printre infractorii care se ocupa cu tranzactii imobiliare ilegale este si Aurel Pastrama, directorul unei agentii imobiliare din cartierul Colentina“, au adaugat anchetatorii.

Reprezentantii Uniunii Notarilor Publici din Romania (UNPR) sustin ca tranzactiile imobiliare ilegale au devenit un fenomen caruia cu greu i se poate pune capat. „Exista pe piata falsuri dupa acte de identitate sau de proprietate care sunt greu de depistat chiar si de politisti, de aceea cabinetele notariale au fost dotate cu aparate de depistare a acestor falsuri. (…) De multe ori, notarii au fost si ei victime ale unor astfel de infractori care le-au falsificat stampilele“, au precizat oficialii asociatiei profesionale. (notari victime, intalnesc si eu la tot pasul… saracii oamenii, fara studii juridice superioare si experienta in a citi un extras de carte funciara si nici gura usturoi, nimic)

Dar nu va luati dupa mine, totul e sub control.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

sâmbătă, 29 mai 2010

Tarana esti si in tarana te vei intoarce

El e cel mai mare speculant imobiliar al tuturor timpurilor.

Numele lui este Mohammed bin Rashid al-Maktoum si e emirul Dubaiului si vicepresedintele Emiratelor Arabe Unite. Sursa bogatiei sale, petrolul si disperarea unei economii globale si care nu vrea sa scape in ruptul capului de vechile obiceiuri energetice.

Bogatia sa, nascuta din lacomia lumii occidentale a fost timp de decenii investita intr-o la fel de nesanatoasa lacomie in cea mai mare speculatie imobiliara a tuturor timpurilor: constructia orasului Dubai, in mijlocul desertului, departe de sursele de apa naturala si in afara cailor de comunicatie internationale. Sfidand orice regula de dezvoltare strategica a unei asezari urbane au fost construite imense hoteluri de lux si cartiere de afaceri, terenuri de golf si complexe industriale. Cantitati uriase de energie cinetica sau umana au fost folosite pentru a crea imensa infrastructura care trebuia sa sustina acest megalopolis al secolului XXI si care trebuia sa satisfaca ambitiile megalomanice ale acestui mare speculator in uimirea intregii lumi. Au fost construite autostrazi pe nisipuri miscatoare, canale navigabile departe de rutele maritime ba chiar si o pista de schi uitata de zapada muntilor.

Dar lupta neostoita a omului cu natura are intotdeauna acelasi final. Asemenea civilizatiei Maya care acum 1500 de ani se prabusea in sacrificii rituale invocand bunatatea zeilor ce trebuia sa tina locul padurii distruse prin aroganta civilizatoare. Asemenea civilizatiilor de oriunde care primesc intotdeauna aceasi lectie cand ridica prea sus nasul tehnologic impotriva blajinei naturi, Emiratul Dubai a intrat in faliment.

Dubaiul nu mai are bani pentru a sustine imensele sale lucrari de constructii. Lumea nu mai are nevoie de ele. De parca ar fi avut nevoie vreodata…

Istoria se repeta intotdeauna. Si ne intoarcem din nou de unde am plecat.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

sâmbătă, 22 mai 2010

Speculam... speculam in continuare

Dupa ce ani de zile nu am facut decat sa speculam imobile, sa vindem acelasi metru patrat de pamant de patru ori pe an cu adaosuri “comerciale” de 100% fara sa creem nimic acolo. Dupa ce ani de zile am facut asta e cam greu sa ne oprim.

Nu ne-a ramas decat sa speculam cifre, sa vorbim de banii altora, de economia neagra sau gri pentru ca economia alba ne permite mai putin sa speculam. Speculam miliarde de euro pe noapte si scriem articole despre cifre pentru ca nu mai putem sa scriem articole despre imobile.

Daca asta ne face sa ne simtim bine… macar putin mai bine. Dar tot speculanti ne numim.

Bunaoara cica “278.000 de tranzacţii imobiliare s-au realizat în intervalul 2006-2008, dintre acestea pentru cel puţin 85.000 fiind necesară plata retroactivă a TVA”.

Cel putin, cel mult, aproximativ, adica pentru cate? Si cam la ce valoare? Cam …

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 14 mai 2010

De la latifundiar la lord... peste capul taranului roman

de citit, pur si simplu… si fara comentarii

Concernul Ingleby din Danemarca a preluat anul trecut doua companii agricole din Romania, mizand pe productia de cereale pe o suprafata de aproximativ 4.000 de hectare, potrivit autoritatilor locale din judetele Timis si Caras-Severin.

Companiile Campo d’oro si Cinque Stelle Venete din judetele Timis si Caras-Severin, infiintate de catre doi investitori italieni, au fost preluate de Ingleby care a pastrat atat obiectul de activitate al firmelor preluate, cat si vechile denumiri.

Reprezentantii Ingleby nu au dorit sa comenteze despre tranzactiile din Romania si nu au precizat nici valoarea acestora.


Campo d’oro, care exploateaza 3.000 ha de teren agricol in Timis, este o afacere infiintata de italianul Giovanni Roncato, acesta ramanand cu un alt business in judetul Braila, care se ocupa de cultivarea orezului.

“Este al patrulea an de cand lucreaza pe 3.600 de hectare, dintre care 2.600 ha sunt concesionate de la ADS. Anul trecut a obtinut cea mai buna productie de orez din zona, de opt tone/ha, dar totul merge la export. Are doua spatii de depozitare in total de 30 de tone pentru orez si un uscator”, a declarat un reprezentant al autoritatii locale din Braila. Campo d’oro avea in 2007 o cifra de afaceri de aproape 1,4 mil. euro si 16 angajati, dar era pe pierderi, potrivit datelor Ministerului de Finante. Actionarul italian nu a putut fi contactat pentru detalii.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)


vineri, 7 mai 2010

Urat sfarsit de... Epoka

Deunazi ma intalnesc cu o veche prietena, Mihaela. Insista de doua zile sa ne vedem sperand in ajutorul meu “intr-o chestiune speciala” dupa cum spune.

- Vrem sa cumparam un apartament. In curand ni se va naste copilul si trebuie mai mult spatiu. Stiu ca tu te pricepi si vreau sa te intreb despre asta.

eu felicit, ma bucur, aprob si ascult mai departe…

- Uite am dat de astia, Epoks se numeste firma. Pare o oferta in regula. Avansul e mic si se poate plati in rate, in multe rate. Pentru noi ar fi ok, dar vreau sa te intreb daca stii ceva de ei.

am zambit, poate prea repede

- Am auzit de ei. Acum un an sau mai bine vedeam pe Vasile Alecsandri pe langa biroul meu, domnisoare cu promotionale in mana. Faceau mare propaganda si mi-au adus aminte de Radisson Invest. Oferta mi se parea incredibila, de-a dreptul neeconomica. Era un avans de 5% daca nu ma insel si restul in rate.

- Ei sunt.

primesc raspunsul prompt de la Mihaela,

- I-am studiat putin, mi s-a parut ca publicitatea e prea intensa iar conditiile neverosimil de bune pentru cumparatori. Atunci se declansase si scandalul cu Radisson Invest si am verificat putin. Am descoperit ca firma fusese cumparata recent . Inainte se ocupase de comertul de electronice si IT. A fost cumparata, i-au schimbat sediul, din astea. Chestia asta a parut suspecta, nu are rost sa cumperi o firma veche decat daca are active valoroase sau un portofoliu de clienti ori ei i-au schimbat domeniul de activitate. Am apreciat ca vor sa forteze credibilitatea aratand ca firma e veche. Dar, sincer alte informatii nu am gasit despre ei, nici de bine si nici de rau. Am vrut sa scriu un post analizand conditiile, neeconomice dupa parerea mea, care apareau in oferta lor si publicitatea netintita si deci costisitoare pe care o faceau. Am vrut sa atrag atentia ca asa ceva nu se face si ca daca vor continua asa vor intra in faliment. Dar mi s-a parut ca ar fi grav sa ii denigrez si am renuntat.

- Nu ma speria,

imi spune Mihaela

- Nu vreau sa te sperii. Lasa-ma sa verific putin firma si vorbim. Nu te lua dupa speculatiile mele de “atotstiutor intr-ale imobiliarelor”. Lasa-ma cateva zile si te sun.

Am cerut ragaz de cateva zile desi, un profesionist ca mine (sic) poate afla multe depre o firma si in cateva ore. Foarte mult informatii sunt publice si nu e nevoie decat de putine abilitati de lucrul cu computerul si altele chiar si mai restranse de analiza juridica. Voi descrie aceste proceduri in proximul post de la categoria “Ponturi”. Retineti insa, daca doriti sa aflati informatii detaliate despre un dezvoltator imobiliar folositi serviciile unui consultant. Merita pe deplin efortul.

Primul lucru pe care l-am facut a fost sa caut pe internet date despre companie. Am gasit site-ul propriu si cateva articole in presa locala. Toate “in laudatio” vorbind despre “lansarea celui de al treilea proiect imobiliar Flower”, etc. Bun, mergem mai departe.

Am continuat cautarea pe site-ul Ministerului Finantelor unde am gasit informatii utile, inclusiv situatia financiara de la sfarsitul anului 2008. Compania avea un capital bunicel 300.000 de lei, o cifra de afaceri si mai buna 3.757.498 lei si a incheiat anul pe profit. Dar anul 2008 a fost un an bun, poate cel mai bun pentru imobiliare. Despre anul 2009 nu am putut afla nimic, bilantul nefiind depus inca la Administratia Financiara. Toate bune, parea ca totul e in regula dar trebuie sa mai verificam.

Intru pe portalul Ministerului Justitiei, cautand dupa competenta teritoriala a instantelor de la locul sediului firmei, deci judetul Timis, apoi dupa cea mai probabila competenta materiala, Tribunalul, intru-cat era vorba de o societate comerciala. Si iata-ma deci pe lista de dosare a Tribunalului Timis. Si… surpriza.

Epoks inregistreaza un numar de 13 procese, 13 cu ghinion. Si cu obiect interesant. Cativa comercianti de materiale de constructii au cerut investirea cu titlu executoriu a unor ordine de plata neonorate, deci au probleme cu plata materialelor de constructii. Cateva persoane fizice au cerut in instanta rezilierea contractelor de vanzare-cumparare, deci au intarzieri mari cu livrarea apartamentelor. Si… cireasa de pe tort. O companie cere insolvabilitatea firmei Epoks. Frumos, nu?

Am lasat deoparte ifosele de profesionist, si fara sa mai astept cateva zile, am sunat-o pe Miha.

- Cand ai vorbit cu ei ultima data, cu cei de la Epoks, vreau sa spun?
- Zilele trecute. Mi s-au parut foarte draguti si la locul lor.

imi raspunde,

- Adica oamenii astia mai vand apartamente? Au probleme financiare grave si sunt in procedura de faliment. E de neinchipuit…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 23 aprilie 2010

Cap de neamt

De la fereastra noii sale resedinte de pe Podu’ Mogosoaiei, principele Carol al Pricipatelor Unite ale Valahiei si Moldovei, citeste depesa primita de la Sigmaringen de la tatal sau Carol Anton. Astepta de mult aceasta depesa si probabil din acest motiv i se parea ca aceasta dimineata cetoasa de primavara a anului 1867 este o zi mare. O zi mare pentru domnia sa, de curand inceputa, o zi mare pentru aceste mici principate de sub suzeranitatea Inaltei Porti Otomane unde destinul sau vointa preamaritei sale familii i-au calauzit pasii.

Ceruse parerea tatalui sau intr-o chestiune tehnica importanta. Tara pe care trebuia sa o conduca era una dintre cele mai sarace si primitive ale Europei. Masuri grabnice si radicale de modernizare se impuneau. Dorea pentru aceasta natiune dezvoltarea institutiilor si crearea elementelor de infrastructura moderne dupa modelul celor in care fusese crescut si educat in Franta si Prusia. Dorea in acelasi timp ca aceste elemente de modernitate sa subtieze pe cat se va putea legaturile istorice cu Marele Turc si intarirea celor cu patria sa mama, Germania. Ceruse deci tatalui sau, recomandarea pentru constructia unei cai ferate care sa strabata intreaga tara de la malurile Dunarii si pana in nordul Moldovei, iar acum primise nu doar incurajarea calduroasa in favoarea demersului sau ci si sustinerea puternica a unei companii germane, dintre cele mai reputate si solide financiar care sa realizeze aceasta constructie. Intreprinderea incepea sub cele mai bune auspicii.

In lunile care vor urma proiectul pentru constructia cailor ferate va sosi de la Berlin de la Heinrich Strousberg & Sie GmbH. E adevarat ca regele nu discutase aceasta chestiune decat cu cativa dintre apropiatii sai si nu adusese problema pe masa guvernului, ceea ce era ilegal, dar scurta sa experienta printre romani ii dovedise ca lucrurile vor merge mai repede daca functionarimea locala este tinuta departe de aceste probleme pe care cu siguranta nu le intelege la adevarata lor valoare. Proiectul avea sustinatori importanti in ambele partide, liberal si conservator, iar la momentul potrivit acei oameni luminati vor reusi sa convinga pe parlamentari despre necesitatea realizarii lucrarilor si bunastarea economica si inaltarea intelectuala pe care le poate aduce aceasta linie de fier.


In anii care vor urma, principele va regreta amarnic hotararea luata, atunci cand “reputata” companie germana va da faliment. In acele momente intreaga lume ii va fi impotriva, Parlamentul roman si presa independenta, Imperiul German si Inalta Poarta si putin avea sa lipseasca ca sa nu plateasca cu tronul greseala catastrofala pe care o facuse dand credit unor interese economice straine fara sa tina cont de vointa poporului care il primise cu atata bucurie cu doar cativa ani mai devreme.

Atunci, ceea ce trebuia sa fie cea mai stralucita intreprindere economica din Balcani si initiativa care va transforma tanarul regat roman intr-o dinamica natiune la poarta Europei civilizate se va dovedi o mare speculatie mobiliara si imobiliara pe care poporul si regele sau o vor plati foarte scump.

Peste ani si ani, un premier atotputernic din aceasi tara de la poarta Europei civilizate, va da curs recomandarilor calduroase venite de la “tatal sau” de peste ocean si, fara vointa sau macar cunostinta poporului prin bunavointa caruia fusese uns premier, va gasi pe cale sa concesioneze unei reputate si solide financiar companii americane constructia unei autostrazi. E adevarat ca premierul nu discutase aceasta chestiune decat cu cativa apropiati ai sai si nu aduse problema pe masa guvernului, ceea ce era ilegal, dar scurta sa experienta de premier ii dovedise ca lucrurile vor merge mai repede daca functionarimea locala este tinuta departe de aceste probleme pe care cu siguranta nu le intelege la adevarata lor valoare. Proiectul avea sustinatori importanti in ambele partide, din stanga si din dreapta arenei politice, iar la momentul potrivit acei oameni luminati vor reusi sa convinga pe parlamentari despre necesitatea realizari lucrarilor si bunastarea economica pe care le poate duce aceasta linie de asfalt epocala.

In anii care vor urma, premierul va regreta amarnic hotararea luata, atunci cand “reputata” companie americana va intarzia nejustificat si extrem de pagubitor lucrarile. Cu siguranta stiti ca ma refer la autostrada Bechtel.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 16 aprilie 2010

Despre urate miresme si despre istoria lor

Pe la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, pe dealurile molcome ale Prahovei si Dambovitei si-au facut aparitia cativa samsari de pamanturi. Cautau mosii mici si asezate in vale, in luncile umede ale raurilor, starnind uimirea localnicilor prin pretul ridicat pe care il ofereau pentru cele mai proaste pamanturi. Erau agentii veneticilor sositi prin targul Bucurestiului, ale unui soi nou de venetici, popositi aici de prin Englitera si Francia sau nemti si unguri de prin Imperiul Cezaro-Craiesc. Boierii cei vechi, imputinati de ruina agriculturii si parasiti de mosneni plecati prin targuri spre o mai lesne pricopseala au primit cu bucurie pe noii vizitatori si s-au lepadat repede de luncile si noroaiele mosiilor lor.

Apoi veneticii au sosit pe malurile raurilor, au tocmit de prin crasme tarani voinici si s-au pus sa sape fantani si sa pompeze o apa imputita si noroioasa umpland campurile cu mireasma sevei pamantului, petrolul. Se zicea despre apa aceea ca are puterea de a misca vapoarele marilor si locomotivele noilor drumuri de fier ce brazdau sesurile si muntii Europei. In curand, noi valuri de intreprinzatori si aventurieri, venetici si romani, vor lua cu totul locul vechilor stapani si obiceiuri ale pamantului.

Aceasta avea sa fie prima mare speculatie imobiliara din istoria moderna a Romaniei. In curand, sute de mii de hectare de teren de la poalele Carpatilor sudici aveau sa fie transformate fundamental. Pasunile si livezile de meri vor fi inlocuite cu campuri de sonde, gradinile vor fi taiate de retele din sarma ghimpata iar raurile, altadata limpezi, vor purta din acest moment si pentru totdeauna valurile de hidrocarburi.

Mai intai a fost Steaua Romana la 1895, apoi Astra Romana si Creditul Minier pe la 1910. Noile societati erau proprietare a sute de mii de hectare de teren si au concesionat de la tanarul stat roman dreptul de a exploata bogatiile ce zaceau sub acesta. Iar dealungul timpului, dupa cum a fost vrerea Domnului si puterea marilor natiuni, mai mult decat vointa noastra, proprietatea asupra acestor companii impreuna cu imensele lor proprietati imobiliare a trecut de la germani la franco-britanici si apoi la sovietici. Sa nu ne intrebam deci peste poate despre privatizarea Petrom sau vanzarea Rompetrol dupa cum sa nu ne maniem degeaba citind concesiunea Sterling Resourses.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 9 aprilie 2010

Un ghid mai bun decat toate almanahele

Am gasit un Ghid de evitat “tepele” date de dezvoltatorii imobiliari. Mi sa parut util si, prin urmare, il postez.

Alegerea unui dezvoltator cu scrisoare de garantie bancara, cu proiecte finalizate si asistenta unui avocat sunt solutii care reduc riscurile cumparatorilor

Daca in trecut dezvoltatorii faceau adesea contractele de vanzare a apartamentelor dupa bunul plac, in prezent cumparatorii au posibilitatea sa se asigure mai mult. Asta pentru ca acum cei care vor sa vanda accepta mult mai usor negocierea unor contracte ferme, cu clauze de asigurare a cumparatorilor. Dupa tepele din trecut, aproape totul depinde acum de cumparatori.

Exista inca foarte multi oameni care au de dat zeci de mii de euro la banci pentru casa dorita, dar pe care nu o vor avea niciodata fiindca dezvoltatorii au intrat in faliment. Altii risca sa fie dati afara din casa pusa garantie pentru a cumpara o locuinta noua care nu s-a mai construit. Mai sunt, de asemenea, extrem de multi cumparatori care trebuiau sa aiba cheile de la viitoarea lor casa inca din 2008, dar nu se pot bucura de aceasta, fiind amanati cu lunile, in continuare.


Vina pentru toate acestea nu o au doar dezvoltatorii, sau criza actuala. Si cumparatorii au partea lor de vina fiindca s-au grabit sa semneze contracte cu ochii inchisi, fara a incerca sa se protejeze intr-un fel. De condamnat este si atitudinea bancilor, care au dat credite oricarui dezvoltator si oricarui potential cumparator. Nici legislatia romaneasca nu a ajutat cu nimic in sensul protejarii investitiilor, asa cum se intampla in Vest. Cu toate acestea, au existat si in anii trecuti cumparatori care au deschis ochii mai bine cand au negociat cu un dezvoltator. Cu atat mai mult ar putea cumparatorii sa fie prudenti acum, cand deschiderea vanzatorilor spre negociere este mai mare.

Cum cumparam cu riscuri minime

Decizia cumpararii unui apartament trebuie corelata cu asistenta unui specialist. Legislatia romaneasca nu ofera decat o vaga protectie a cumparatorului in absenta unei atitudini active a acestuia in sensul informarii specializate. Sunt importante atat alegerea dezvoltatorului, cat si modul in care se negociaza clauzele din contract. „Exista metode prin care se pot achizitiona apartamente off-plan intr-un mod diligent (vazand istoricul unor proiecte deja finalizate de respectivul dezvoltator, negocierea contractului), astfel incat drepturile si obligatiile partilor sa fie bine stabilite”, a declarat Mihai Cuc, avocat partener SCA Enescu & Cuc. Scrisoarea de garantie bancara este, de asemenea, una dintre metodele de minimizare a riscului cumparatorului. „Refuzul vanzatorului de a pune la dispozitie garantii contractuale ridica mari semne de intrebare asupra seriozitatii dezvoltatorului si chiar asupra bonitatii sale, cand nu poate furniza o scrisoare de garantie bancara”, a declarat Cristina Maxim, avocat partener Bostina si Asociatii.

La acestea se poate adauga autentificarea la notar a promisiunii de vanzare-cumparare, in care sa se prevada „dreptul promitentului cumparator de a dispune rezolutiunea contractului in caz de culpa a dezvoltatorului fara alte formalitati, in baza pactului comisoriu de grad IV”, declara avocatul Laurentiu Veteleanu. „In acest din urma caz, am avea situatia in care promitentul cumparator poate sa-si recupereze banii direct prin executarea silita a conturilor bancare sau a bunurilor dezvoltatorului imobiliar”, adauga Veteleanu.

Pana sa se ajunga la asa ceva insa e bine sa se evite dezvoltatorii „no name” sau macar cei care refuza sa ofere o scrisoare de garantie bancara. Simpla intabulare a unei promisiuni de vanzare-cumparare nu-l protejeaza pe cumparator de riscul neexecutarii contractului de catre vanzator. Astfel, „daca dezvoltatorul nu poate finaliza imobilul la termenul stabilit, simpla existenta a unei promisiuni intabulate nu-i este de folos cumparatorului, care nu are niciun interes sa o transforme in instanta in contract de vanzare-cumparare, daca nu exista un imobil finalizat”, precizeaza Cristina Maxim.

Banii din penalizari, falsa consolare


Daca un proiect este in curs de finalizare, dar are intarzieri, discutia se poarta doar in cazul in care contractele au fost semnate cu clauze favorabile atat vanzatorului, cat si cumparatorului. Dezvoltatorul trebuie sa fie insa solvabil. In alte situatii nu prea exista sanse de recuperare, partiala sau totala, a banilor de la dezvoltatori, in cazul in care cumparatorul alege rezolutiunea (denuntarea) contractului. Cu alte cuvinte, daca dezvoltatorul e insolvabil si contractul nu a fost bine facut, banii sunt ca si aruncati pe geam, situatie in care se afla foarte multi dintre cei care si-au propus sa cumpere un apartament in anii trecuti.

Daca insa dezvoltatorul este solvabil si contractul e bine facut, intarzierile fara sfarsit in predarea apartamentului pot da ocazia cumparatorului ca, asistat de un avocat, sa-si recupereze intr-un tarziu banii. Totul depinde si aici insa de fiecare contract in parte. Acceptarea incasarii banilor de la dezvoltator de pe urma penalizarilor de intarziere e doar o falsa consolare daca se pune in balanta valoarea actuala a apartamentelor si suma care s-a platit la pretul vechi. „A te multumi cu banii din penalizari este bine pe termen scurt, daca dezvoltatorul are capacitatea de a finaliza proiectul si ramåne in piata, dar e gresit pe termen lung”, declara Veteleanu.

Trecut fara… speranta

In cea mai mare parte, contractele din trecut s-au facut pe graba, iar daca potentialul cumparator incerca sa negocieze era trimis la plimbare. Frecvent, dezvoltatorii infiinteaza firme dedicate pentru fiecare proiect imobiliar, astfel incat singurul bun din patrimoniu consta in terenul aferent investitiei. In ceea ce priveste disponibilul financiar din conturi, acesta este utilizat imediat, in general, in activitatea curenta a dezvoltatorului. „Daca au fost facute contracte cu astfel de dezvoltatori, recuperarea efectiva a banilor devine foarte dificila. Au existat cazuri in care banii au fost recuperati, dar numai pentru situatiile in care dezvoltatorii realizasera proiectul si aveau astfel ceva de pierdut, fie si numai pentru reclama negativa ca urmare a litigiilor”, explica Mihai Cuc.

Varianta executarii dezvoltatorului, daca e in insolventa, este cea mai lunga cale, dar uneori de neevitat. In acest caz, daca vanzatorul are bani de la banci, cumparatorul, daca va primi ceva, va primi abia la urma, dupa banci si furnizorii de materiale. „Poate ca daca ii dadeam in judecata la sfarsitul lui 2008 recuperam ceva bani, acum nu ma mai astept sa primesc ceva”, spune Dragos Dehelean, unul dintre pagubitii proiectului Planorama. „Daca dezvoltatorul are doar o problema temporara cu lichiditatea, cumparatorul isi poate negocia macar niste garantii in schimbul intarzierii la restituirea banilor”, a precizat partenerul firmei Bostina si Asociatii.

Straini de situatie

Nu exista diferente importante intre cumparatorii straini si cei romani. In cazul proiectelor cu probleme mari, ambele categorii doresc recuperarea banilor fie amiabil, fie in instanta. „Chiar daca in spatele afacerilor cu proiecte imobiliare se afla deseori tot straini, «tepele» se datoreaza legislatiei lacunare a Romaniei si absentei unor masuri de siguranta juridica a operatiunilor intreprinse in interiorul granitelor tarii noastre”, a declarat Mihai Cuc. Acesta a enumerat cativa dezvoltatori de proiecte care au fost sau urmeaza a fi dati in judecata de catre clienti straini, amintind MRI Residence, South Pacific, Casarom Arad.
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 2 aprilie 2010

Ascuns dupa nas grec

Se spune despre noi ca suntem balcanici si fanarioti.

Rectific, noi spunem despre noi, mai ales atunci cand vrem sa scoatem in evidenta tarele complexei noastre societati, noi deci, spunem ca suntem balcanici si fanarioti. Suntem fanarioti in dezvoltarea urbana, in organizarea infrastructurii, in obiceiurile constructorilor si in tot ce e legat de civilizatia imobiliara sau ori de care ar fi ea. In toate astea, suntem fanarioti.

Si de unde ne vine acest apelativ. Daca tin eu bine minte ceva istorie are legatura cu domniile fanariote, cu acea epoca a istoriei noastre in care partea de tara de la sud si est de Carpati a fost dominata politic si economic de nobilimea greaca originara din carterul grec al Istambului numit Fanar. Celebrul cartier al grecilor din Istanbul, cu strazi intortocheate, dar bine pavate, care adesea se impletesc intr-un urcus abrupt, este cunoscut in istoria noastra, datorita abilitatii familiilor: Mavrocordat, Ipsilanti, Moruzi, Caragea, Sutu, Mavrogheni, Hangerli, Rosetti, Callimachi, Racovita şi Ghica de a obtine functii sau tronul Tarilor Romane. Aceste 11 familii fanariote au “administrat pentru Inalta Poarta” incepand din 1711 Moldova si din 1715 Tara Romaneasca. Si au facut-o peste 100 de ani. Am invatat ca de aici, de la acesti oameni si din acea epoca ni se trag toate relele care ne guverneaza civilizatia prezentului.

Apropos, ati fost in Fanar? Poate macar la vreun meci de cupa Steaua-Fenerbahce. Dar pe strazile din Fanar ati fost vreodata? Eu am fost acolo. Si mi-a placut, ar fi sincer sa va spun.

Cartierul istoric este unul din cele mai frumoase din cele ce am vazut. Zona are o pozitie pitoreasca pe malul european al orasului si este strajuit de golful Cornul de Aur. Monumentele istorice ale locului cum ar fi cladirea Patriarhiei Grecesti sau Biserica Ortodoxa Bulgara sunt bine intretinute. Strazile sunt curate si bine luminate. Oamenii mi s-au parut primitori.

Dealungul timpului, dezvoltarea urbanistica a Fenerului a fost restrictionata de dealuri si de zidurile bizantine ce dateaza din secolul al V-lea. Partial vizibile, acestea se intind de la Marea Marmara la Cornul de Aur si inconjoara dinspre apa cartierul. Desi ridicate de imparatul Theodosius al II-lea intre anii 412 şi 450, in zona Cornului de Aur, o importanta parte din ruinele turnurilor si din ziduri a fost demolata intre anii 1984 si 1987 pentru fluidizarea traficului si crearea unor spatii verzi de-a lungul tarmului.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, influentele familii grecesti care isi aveau resedintele în jurul Patriarhiei incep sa paraseasca Fenerul, mutandu-se la Tarabya, Kurucesme sau Arnavutkoy, pe malul Bosforului. Datorita functionarilor si mestesugarilor care au ramas, cartierul si-a pastrat identitatea greaca, dar numarul familiilor musulmane era in continua crestere. Incendiul din 1870 si cutremurul din 1894 au permis o puternica industrializare a zonei si o indesire a spatiului construit.

Mie mi-a placut Fanarul. Si sincer va spun ca nu seamana nici cu Craiova si nici macar cu Bucurestiul istoric. Cum spuneam, strazile sunt curate, cladirile renovate iar oamenii primitori.

Si atunci de unde apelativul de fanariot? Poate ca incercam sa ne ascundem, din nou, trasaturile particulare ale civilizatiei noastre. Nu ar fi mai bine, poate, sa incercam sa indreptam aceste particularitati. Poate ar fi mai bine sa curatim strazile si sa renovam cladirile si sa ne primim cum se cuvine oaspetii. Poate…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

sâmbătă, 27 martie 2010

Memento mori

Am iesit de pe autostrada “soarelui” pe la Drajna si ne indreptam spre Slobozia. Intamplarea facea sa ajung in acest oras. Eu care locuiesc in Timisoara si calatoresc foarte rar, nu ar fi trebuit sa ajung niciodata in Slobozia. Constient de acest lucru eram atent sa ii observ intrarea.

Imediat dupa tabla de intrare si inainte de orice urare de “bun venit” se intinde un imens cimitir. Intrarea in Slobozia e, de fapt, intrarea intr-un imens cimitir. Zona putin valurita face sa se observe mai bine intinderea acestuia si desimea mormintelor. Se ivesc cateva capele, printre arborii pe jumatate dezgoliti de frunze si o biserica darapanata imediat in dreapta intrarii.

Trista priveliste.

Daca ma gandesc mai bine, la intrarea in oricare oras din Romania, imediat dupa tabla de intrare si inainte de orice urare de bun venit se intinde, mai mare sau mai mic, un cimitir. A trebuit sa ajung la Slobozia ca sa realizez acest lucru.


Atunci cand intrii in Timisoara, daca vei venii dinspre nord, de la Lipova sau Arad bunaoara, te intampina Cimitirul Eroilor si cel Evreiesc. Aici avem chiparosi, dar pe vremea asta copacii sunt, ca si la Slobozia, pe jumatate dezgoliti. La fel ca la Slobozia, capelele se inalta darapanate si cu zugraveala scorojita in acelasi ocru trist. Oamenii sunt la fel de tristi, in fata cimitirelor, atunci cand intrii in orice oras din Romania.

Si aceleasi cimitire te intampina si cand intrii in Arad sau Deva sau Lugoj dinspre Timisoara. Aceasi oameni tristi la intrarea in oras.

In vechime, necropolele au fost cladite la marginea cetatii pentru a ferii oamenii de molime si a pastra targul curat. Stramosii au fost uitati acolo.

Dar daca veti merge la Sighisoara si veti urca in cetate la Biserica din deal, veti vedea ca, acolo, mortii sunt in mijlocul cetatii, in mijlocul zidurilor pe care le-au cladit si a orasului pentru care au luptat si care se pastreaza curat si fara molime cu mortii si cu vii sai. Eu nu am vazut un cimitir mai trist dar mai frumos in tristetea lui decat cel din deal de la Sighisoara, in mijlocul cetatii.

Si oare de ce nu stim noi, romanii, sa ne intampinam oaspetii care ne intra in cetate cu bucurie si nu cu tristete. Si oare de ce nu stim noi, romanii, sa ne cladim cimitire, la marginea sau in mijlocul cetatii, dar sa le cladim cu respect pentru inaintasii nostrii, tot asa cum ne cladim casele si gradinile cu respect pentru viata noastra.

Si oare de ce ne amintim de ei doar de ziua… mortilor.

(textul orinal pe www.fraudaimobiliara)

vineri, 19 martie 2010

Dupa 20 de ani

In timpul unui drum la Bucuresti, s-a intamplat sa trec prin dreptul Bibliotecii Nationale. Mai exact prin dreptul “noi” constructii care trebuia sa gazduiasca sediul Bibliotecii Nationale a Romaniei. Pe Splaiul Unirii, in mijlocul Bucurestiului , de peste 19 ani zace abandonat un imens santier de constructii. Pe un indicator ce pare nou e consemnat: Santier in lucru, Biblioteca Nationala Romaniei, data inceperii lucrarilor 18.03.2009, durata lucrarilor 30 de luni. Nu vad vreun muncitor si nici nu constat agitatia atat de obisnuita pentru un santier de constructii. Pot sa pun pariu cu oricine ca durata lucrarilor va fi lunga, nesperat de lunga. Calea spre educatie e lunga la acest popor, nesperat de lunga. Noroiul si buruienile inving pentru inca o generatie. Se va cladi mai incolo. Candva.

Pe imprejmuirea care inconjoara imensul santier vad lipite cateva afise: Mincinosul – in premiera absoluta si Toamna Manelelor cu Marius Babanu. Pana la urma de ce am avea nevoie de o Bibloteca Nationala.

Putin mai jos, in negru si alb, un alt afis: 1989-2009 Degeaba. Si pana la urma au dreptate.

Succesuri si voua.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 12 martie 2010

Statul maximal

In teoria politica se vorbeste despre Statul minimal si despre Statul maximal.

Sa le luam pe rand.

Individul este rational si isi poate asigura prin propriile forte castigul. El nu are nevoie de protectia sau interventia nimanui pentru ca nimeni nu-i cunoaste mai bine interesul decat el insusi. Totodata, el fiind cel care isi cunoaste cel mai bine interesul, individul va gasi si cele mai eficiente mijloace de a-l obtine. Deci interventia statului nu se justifica in acest sens. In urma acestor argumente gandirea liberala conchide ca interventia statului nu numai ca nu se justifica ci, de cele mai multe ori este ineficienta. Individul isi este siesi suficient atat timp cat are un cadru legal ce ii asigura sanse egale cu ceilalti la obtinerea de profit. Fiind rational, individul nu are cum sa-si doreasca decat ceea ce este bine pentru el. Dintr-un impuls natural, autoconservarea, individul va tinde sa-si maximizeze utilitatea. Orice interventie “in sprijinul” sau i-ar putea fi o piedica in ceea ce el isi propune. In urma acestor argumente gandirea liberala conchide ca interventia statului nu numai ca nu se justifica ci, de cele mai multe ori este ineficienta.

Si cam asta e tot, asta e Statul minimal care pune in prim plan individul si intervine cat se poate de superficial in viata oamenilor. Sa va dau un exemplu: Marea Britanie.

Si sa trecem mai departe.

Pe de alta parte exista Statul maximal, rod al teoriilor politice de stanga care considera individul incapabil sa isi poarte singur de grija si se ofera sa intervina legiferand in detaliu toate aspectele vietii cotidiene si dirijand prin institutii si corpul de functionari economia, sanatatea sau circulatia pe drumurile publice. In cazul in care majoritatea indivizilor ce compun o societate nu se bucura de o situatie materiala suficient de buna este necesar ca statul sa se ocupe de aceasta problema. Statul are mai multe mijloace la indemana pentru a rezolva problema decat un singur individ.

Sa va mai dau un exemplu: Rusia, sau … Romania.

Am terminat.

Si consecintele:

Sa luam ca exemplu zona Pipera din Bucuresti in care economia libera si indivizii au construit zone rezidentiale cochete, parcuri tehnologice si cladiri de birouri, multe cladiri de birouri. Iar statul, prin institutii si corpul de functionari intervine. Calculeaza impozite, sanctioneaza intarzierea in plata lor, etc. in numele bunastarii generale. Nu ar fi potrivit ca acolo sa se construiasca elemente de infrastructura pentru ca, in intelepciunea sa, Statul maximal dirijeaza eficient impozitele percepute in Pipera spre zone mai defavorizate, Valea Jiului spre exemplu. Infrastructura in zona Pipera se va construi mai incolo…

In Marea Britanie, Statul minimal ar fi asigurat cadrul institutional, organizatoric si fiscal necesar pentru ca in zona Pipera, economia libera si indivizii, sa construiasca drumuri suficient de largi, retele de fibra optica suficient de bune si relee pentru telefonia mobila suficient de puternice pentru ca aceasta zona sa creasca. Dupa care, ar fi asigurat cadrul institutional, organizatoric si fiscal pentru ca Valea Jiului sa creasca prin investitile… companiilor din Pipera, spre exemplu.

Evident ca nu e atat de simplu. Dar am putea macar sa incercam sa facem ceva si in directia asta. Si cu siguranta nu infiintand cateva institutii noi “pentru interventie” cum ar fi Agentia Nationala pentru Dezvoltarea Zonelor Miniere sau Agentia Nationala pentru Dezvoltarea si Implementarea Programelor de Reconstructie a Zonelor Miniere. Institutii care functioneaza oricum ineficient din impozitele platite de noi, cei din Pipera sau aiurea.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)