Ma doare capul

Citesc on-line ziarul Adevarul. 3 articole despre diverse afaceri imobiliare ajunse in instanta. Si citesc si despre hotararea instantelor. Si ma doare capul.

Tiganii acuzati de tepe de un milion de euro si achitati de doua instante: ultima faza a procesului incepe peste o luna, la Curtea Suprema
Lucia Seifert si Petru Jurj au fost trimisi in judecata de procurorii DIICOT pentru inselaciune, fiind acuzati ca au inselat mai multe persoane cu suma de aproximativ un milion de euro. Tribunalul Timis si Curtea de Apel a dispus achitarea inculpatilor, iar procesul a ajuns acum la Curtea Suprema.

Sentinta prin care sotia fostului procuror general al Romaniei a fost „albita” in dosarul mafiei imobiliare
Notarul Safta Criste, sotia fostului procuror general al Romaniei, Mircea Criste, a fost urmarita penal in dosarul privind afacerile cu terenuri cu acte false. Zece persoane au fost trimise in judecata. Safta Criste a fost scoasa de sub urmarire penala si a primit o amenda administrativa de 1.000 de lei. Instanta a anulat si aceasta amenda, judecatorul anuland punct cu punct acuzele procurorului.

Prim-procurorul urmarit din candelabru cum ia mita vrea sa devina avocat. Fara examen!
Ciprian Zamfirescu, fostul sef al Parchetului de pe langa Judecatoria Sannicolau Mare, judecat pentru corupţie, vrea sa intre in avocatura fara examen. Baroul nu il primeste, iar Zamfirescu cere in instanţa primirea in profesie cu scutire de examen.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Mea culpa

Acum mai bine de 1 an si jumatate am scris un articol in care sustineam poate ironic, poate superficial faptul ca la noi nu exista o mafie imobiliara. Sustineam atunci ca infractorii romani nu ar fi in stare, din fericire consideram eu, sa organizeze o mafia imobiliara. Opiniilor exprimate in cartea Mafia Camatarilor de catre ziaristul Malin Bot le opuneam analiza proprie bazata pe particularitatile uneori hilare ale infractorului-gainar roman.

Dar iata ca Malin avea dreptate. Sau poate ca infractorul roman s-a specializat intre timp.

In cotidianul Adevarul au aparut o serie de articole care dezvaluie extraordinarele increngaturi judiciare ale unei retele care, cel putin in aparenta, pare a fi bine organizata si capabila de inselaciuni spectaculoase.

Selectez in cele ce urmeaza din aceste articole si va invit sa le cititi in intregime. Vreau sa precizez doar ca ma surprinde implicarea unor persoane pe care le cunosc in lumea totusi mica a juristilor, avocatilor, notarilor sau magistratilor locali. Dar intru-cat ancheta este la inceput, eu cred in prezumtia de nevinovatie ca drept fundamental al cetateanului si am fost invatat ca lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par la prima vedere ma rezerv deocamdata de la alte comentarii.

Iti multumesc inca o data Malin Bot.

Acum exact doi ani ieşea la lumină una dintre cele mai mari fraude din Timişoara cu proprietăţi retrocedate. S-a descoperit că, persoane necunoscute atunci, au falsificat pur şi simplu două dispoziţii ale primarului şi au luat din proprietatea statului două terenuri în valoare de jumătate de milion de euro.

Notarii „făptuitori” în dosarul de arestare a lui Ionelaş Cârpaci sunt Safta Criste şi Teodora Noţingher. Procurorii susţin că Ionelaş Cârpaci şi partenerii săi au pus la punct o reţea foarte bine organizată, care acţiona pe etape şi fiecare „pion” avea rolul său.

Omul de afaceri Jabri Tabrizi, unul din cei mai importanţi jucători de pe piaţa imobiliară din Banat, a fost la un pas să fie ţepuit cu peste 200.000 de euro de Ionelaş Cârpaci. Tabrizi, ajutat de şeful Direcţiei de Patrimoniu, Nicuşor Miuţ, a descoperit falsurile.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

O parcare cel putin... nesimtita

Ma indrept spre Judecatoria Timisoara si la coltul dintre Griselini si Eugeniu de Savoya, vis-a-vis de intrarea in Palatul Dicasterial, spre instante, ma opreste Calin, un prieten, politist, care imi spune:

-Uita-te si tu, in buricul targului, pe banii mei si ai tai astia isi trag parcare.

-Ce parcare?

Intreb, si ma uit in toate directiile ca sa inteleg ceva.

-Chiar aici, sub barba ta, sub masina asta e o parcare privata. De fapt e parcarea pentru masina asta.

Imi zice si imi arata stalpii din plastic verde-fosforescent, inalti de un metru care inconjurau din toate partile un Audi gri metalizat nou-nout.

De fapt, era vorba de o portiune din carosabil, marcata in asfalt, cu stalpi din plastic si cu indicatoare noi, totul pentru un singur loc de parcare. In centrul Timisoarei. Pentru cei care nu inteleg, in cel mai central si aglomerat loc din Timisoara, in care niciodata, nici macar duminica noaptea nu gasesti un loc liber de parcat masina. In acel loc s-a nascut un concept inovator. O parcare trantita in nesimtirea obstii pentru un privilegiat.

Dar cine este norocosul pentru care primaria Timisoara investeste probabil cateva zeci de mii de euro din banii contribuabililor si blocheaza circulatia pe una dintre cele mai aglomerate artere ale orasului, intr-un total dispret fata de lege, bunul simt si cetatean.

Sa fie cumva Presedintele Curtii de Apel Timisoara, deci o persoana importanta pana la urma, care are nevoie de un loc unde sa parcheze masina in fiecare dimineata pentru ca, linistit sa vegheze la administrarea justitiei. Sa fie cumva o parcare pentru Parchet, pentru masina de interventie rapida sau poate pentru pompieri. Nu, daca ma uit bine, acei stalpi ar putea bloca accesul in centrul Timisoarei pentru o masina de pompieri intr-o zona istorica cu suprastructuri din lemn, vechi de sute de ani devenita un centru de business aglomerat al orasului.

- Uita-te la tabla asta. Iti spune ceva numele?

si arata spre un panou cu inscriptia “Paula Cojocari – notar public”.

De fapt, parcarea era pentru mult iubita fiica a secretarului Primariei Timisoara, d-ul. Ioan Cojocari, Johnny cum ii spun prietenii.

S-a spus despre omul forte care de 15 ani vegheaza asupra aparatului functionaresc local ca este un informator raspopit in luptator revolutionar si ascuns sub poalele primarului orasului, s-a spus ca corupe sau santajeaza pe orice consilier mai nou sau mai vechi care contesta autoritatea sa. Eu nu stiu, poate omul este un profesionist cu calitati extraordinare de administrator, poate.

De un lucru sunt insa sigur.

Ioan Cojocari are o doza mare, foarte mare, imensa de nesimtire si un dispret total fata de cetatenii care il platesc, desii nu l-au ales niciodata. De lucrul asta chiar sunt sigur.

Intr-o tara civilizata, o asemenea doza de nesimtire ar fi aruncat pe purtatorul ei la marginea societatii, l-ar fi facut sa revina cu picioarele pe pamant sau l-ar fi ostracizat pentru totdeauna. Aici insa, omul acesta e propulsat in administratia publica si e mentinut acolo pentru 15 ani. O atitudine cel putin… nesimtita.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Tigara de apartament

Trec a nu stiu cata oara prin fata biroului notarial Doros-Curuti de pe Proclamatia de la Timisoara nr.7 si ma ciocnesc nas in nas cu Mihnea, unul dintre cei mai buni avocati pe care ii cunosc.

-Ce faci? Eu am o tranzactie. El e agentul meu imobiliar.

imi spune si imi prezinta un barbat intre 2 varste, grizonat inainte de vreme, dar drept si energic, pe care il cunosc din vedere.

- Ne cunoastem, ii raspund. Te-am vazut de zeci, daca nu de sute de ori in fata acestui birou notarial, fumand.

ii raspund.

Si intradevar, l-am vazut pe omul asta de sute de ori, in acelasi loc si facand acelasi lucru, fumand. De fiecare data cu altcineva, dar nici o data altundeva sau facand altceva.

-Asa e, ne cunostem. Eu sunt agent imobiliar. De fiecare data cand sunt aici am vandut sau am cumparat un apartament. Astept ca notarul sa termine actele.

- Inseamna ca pana acum ai vandut si ai cumparat mult. Dar… fumezi mult.

- Vreau sa ma las. De fiecare data dupa ce vand sau cumpar sunt putin agitat, si fumez. Nu e bine stiu, dar ce sa fac, nu pot sa ma las de meserie. Merge bine.

- In cazul asta pot spune ca apartamentul dauneaza grav sanatatii.

- Asa-i… dar ce e de preferat, un abstinent ghinionist sau un agent imobiliar de succes?

Marturisesc ca nici o data nu mi-am pus intrebarea in felul asta.

Dar oare toti agentii imobiliari au de ales intre a se lasa de meserie sau a ramane viciosi? Sper ca nu.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Miorita imobiliara

Vreau sa va povestesc ce mai face prietenul meu Viorel… am mai povestit de el… ne intalneam prin baruri… in fine.

Omul asta e mai muncitor si mai cinstit decat moldoveanul din Miorita. A primit cu legea 18 din ’91, 10 hectare de pamant la Covaci, un sat la 10 km de Timisoara inspre Arad.

Sa apucat omul sa-si faca ferma de vaci, a construit grajduri, a cultivat plante furajere. La un moment dat ma batea la cap ca vrea programe de finantare Sapard si ca nu e in regula cu subventia din cauza ca laptele pe care il produce ia contact cu aerul pe fluxul tehnologic si nu respecta normele europene din cauza asta. La un alt moment dat era sa faca infarct la mine in birou dupa ce a pierdut o licitatie pentru teste sanitar-veterinare pe esantion de vaci europene. A inceput sa albeasca. Din astea… ca tot omul care se bate cu sistemul ce apare pe fluxul tehnologic al vietii.

Satul de toate, se hotaraste omul sa isi vanda pamantul si se duce la targ. In doua zile il vinde. Ia 600 000 de euro pe 10 hectare, deci nu glumesc , 600 de mii de euro. Bani in mana… la CEC Bank.

Se muta in oras, isi ia o vila cu 190 000 si plasma Samsung.

Dupa o luna se duce si el la notar sa isi ia actele ca poate il va intreba cineva de unde are atatia bani. Notarul il ia de la intrare:

- Domnul Viorel, terenul dumitale sa vandut mai departe. La o saptamana dupa ce am facut actele sa dat cu 800 000.

- Na sa le fie de bine, asta-i viata, io is multumit.

Dupa inca vre-o luna, plictisit de culorile plasmei Samsung, se hotaraste sa ia ceva pamant de lucru, poate incropeste de-o ferma de vaci, ca nu poti sa stai toata viata fara sa faci nimic. Gaseste 200 de hectare si grajduri langa Deta, un targ frumos de campie banatana, numai bun pentru ferma unui moldovean pricopsit pe aici. 400 000 de euro.

Se duce la notar sa faca actele. Notarul il ia de la intrare.
- Domnul Viorel, am mai vandut pamantul dumitale inca o data, la niste nemti, cu 1 200 000 euro. Buna treaba, nu.
- Na sa le fie de bine, asta-i viata, io is multumit.

Ma intreb si eu ca intelectualul, daca pe Viorel nu il duce mintea, cum se poate una ca asta?
In 2 luni si fara parcelare, fara cadastru, fara scoatere din circuitul agricol si fara utilitati, fara valoare adaugata, undeva la marginea unui oras de la marginea Uniunii Europene niste nemti cumpara un teren de vaci cu un million si doua sute de mii de euro. Destepti, nu? Evenimentele din ultimele luni ne arata cat sunt de destepti, nu?

Din cate stiu eu, Viorel a reusit sa incropeasca o ferma de vaci de vre-o doua sute de hectare si incearca din rasputeri sa respecte normele europene pe fluxul tehnologic.
Intermediarul afacerii a cumparat din comision un Porsche de teren pentru prietena lui, una din blondele cu masini lovite care ma exaspereaza in trafic.
Nemtii stau cu banii blocati intr-un teren de vaci undeva la marginea Europei si spera.

Sper si eu ca Viorel sa nu faca infarct la mine in birou preocupat peste poate de vacile europene. In rest totul e bine, asta-i viata, io is multumit.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Mult zgomot pentru nimic

Citesc cartea Mafia Camatarilor a lui Malin Bot.

In primul rand, remarc o descriere riguroasa a evenimentelor analizate si de care marturisesc ca in mare parte stiu si eu. Pot doar sa citez:

Contextul in care a inflorit aceasta mafie este foarte important. Lipsa unei educatii juridice elementare este piatra de temelie pe care se cladesc escrocheriile. Cei mai multi romani au iesit complet nepregatiti din sistemul comunist in care statul facea totul, in jungla acestui fel de democratie, unde aproape orice este posibil si trebuie sa iti porti singur de grija. Naivitatea victimelor si abilitatile escrocilor de a le pacali vigilenta este un alt element favorizant. Coruptia functionarilor statului joaca si ea un rol esential. Fara notari lipsiti de scrupule, judecatori manjiti sau executori pusi pe capatuiala, mafia camatarilor nu ar fi existat. Ziarele de mica publicitate poarta si ele o mare parte din vina tragediilor prin care au trecut si inca mai trec zeci de mii de familii in toata Romania. Grava este si incompetenta administratiilor financiare, ale caror servicii de control ar fi putut sa lichideze mafia pentru simplul motiv ca veniturile obtinute sunt total in afara legii.

Perfecta. O analiza perfecta.

Cu un lucru nu sunt fundamental de acord: nu exista o mafia a camatarilor, o mafia a hotilor de case.

Este un fenomen care ia amploare, cu un profund caracter antisocial si infractional impotriva caruia organismele statului trebuie sa actioneze rapid, de acord. Dar nu este o mafie.

O mafia presupune o “familie”, presupune o ierarhie foarte clara intre membrii ei, presupune un teritoriu clar delimitat si exclusiv de actiune, reguli precise de functionare, proceduri de operare bine puse la punct, relatii externe bine dezvoltate, un cod al onoarei pana la urma.

La noi sunt doar grupuri disparate de gainari care se tepuiesc intre ei ori de cate ori au ocazia, luminati uneori de notari care nu dorm chiar la toate sesiunile congresului de la Brasov, de avocati care au aflat cum gasesti un contract bun pe net, de executori care impart aceasi femeie de consumatie cu politistul de proximitate. La noi “locotenentii” se dau la nevasta “nasului” si ii sterpelesc peste noapte BMW-ul pentru a se da in barci cu femeia, subalternii schimba sefu’ odata la sase luni si uita sa inapoieze telefonul “de servici” iar daca unii dintre ei sunt opriti de politie pentru ca au trecut pe rosu, spun in primele trei minute cu ce s-au ocupat in ultimii trei ani, in detaliu.

Nu, la noi nu este o mafie. Nu suntem in stare nici de asa ceva.

Din fericire.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)