Ceva e putred... undeva

In vara asta am mai fost… undeva in Germania. Mai precis la Augsburg, un frumos oras de vreo 300 000 de locuitori, datand din vremea romanilor, capitala istorica a Suabiei. Locuitorii sai erau renumiti in evul mediu pentru doua lucruri: toleranta religioasa si culturala, orasul fiind cunoscut pentru pacea dintre protestanti si catolici semnata aici precum si prin zgarcenia proverbiala a targovetilor sai, a caror avere se masura in aur si case, svabii fiind cei mai mari dezvoltatori imobiliari ai europei medievale cu proprietati de la Hamburg la Sighisoara si de la Sevilia la Cracovia. Azi orasul e mai mult muncitoresc si cu o industrie de armament puternic dezvoltata.

Gazdele mele, persoane in varsta care locuiau intr-o casa prea mare pentru nevoile lor, tocmai luasera hotararea de a o vinde. Am fost curios sa particip la procedura pe care o voi descrie.

In prima zi facem oferta de vanzare catre o agentie imobiliara cunoscuta locului Patrizia Immobilien, sediul in centru, 8 etaje, granit negru si sticla cu ecrane publicitare imense incastrate in zid, traditie imobiliara de pe la… 1512.

De la intrare ne intampina o prezenta seducatoare care ne plaseaza intr-o anticamera unde asteptam exact 3 minute. Discutam cu un agent extrem de politicos unde gazdele mele prezinta un set de documente intre care planul de zona cu elementele principale de infrastructura, planul constructiei si schitele cu instalatiile de tot felul, un document corespunzator cartii funciare de la noi, contractul de vanzare-cumparare prin care au dobandit imobilul, studii geo si topo ale locului, certificatele de garantie ale constructorului pe care le-au dobandit de la vechiul proprietar odata cu imobilul si nu mai stiu ce alte documente. Se stabileste comisionul agentiei la 1% din pretul de vanzare. Se stabileste vizitarea imobilului pentru a doua zi.

La ora stabilita, nici mai devreme dar nici mai tarziu, soseste la imobilul cu pricina agentul insotit, pe semne, de un expert. Se fac poze, se studiaza analizele de zgomot si poluare fonica cu care sosise echipa, certificatul energetic al imobilului, statisticile politiei privind criminalitatea locului si tipul de infractiuni, se discuta despre vecini si incidente posibile, probabile sau inchipuite. Proprietarii sunt intrebati despre conditiile de vanzare sau despre preferintele privind varsta, ocupatia sau caracterul potentialilor cumparatori. Se evalueaza imobilul si i se stabileste pretul.

220 000 de euro pentru o constructie formata din demisol, parter inalt, etaj si mansarda, 440 mp construiti intr-un imobil din zidarie construit in anii ’80 si situat intr-o periferie linistita la 1 minut de statia de tranvai si de benzinarie, la 2 minute de hypermarket si biserica, la 3 minute de autostrada si o casa de toleranta. In Germania cu un produs intern brut de 24 000 de euro pe cap de locuitor in 2008. Vi se pare mult?

In Timisoara un astfel de imobil ar fi fost vadut cu 450 000 de euro si ar gasi cumparatori. In Romania cu un produs intern brut de 3 500-4 000 euro pe cap de locuitor in 2008. Vi se putin… sau mult.

Intr-un final am aflat ca dupa plecarea mea imobilul sa vandut cu 223 000 de euro. Se pare ca in Germania e o criza de locuinte si imobilele se vand bine.

Si se pare ca ceva e putred… undeva. Si nu cred ca in Augsburg, in ciuda industriei de armament puternic dezvoltata.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Miorita imobiliara

Vreau sa va povestesc ce mai face prietenul meu Viorel… am mai povestit de el… ne intalneam prin baruri… in fine.

Omul asta e mai muncitor si mai cinstit decat moldoveanul din Miorita. A primit cu legea 18 din ’91, 10 hectare de pamant la Covaci, un sat la 10 km de Timisoara inspre Arad.

Sa apucat omul sa-si faca ferma de vaci, a construit grajduri, a cultivat plante furajere. La un moment dat ma batea la cap ca vrea programe de finantare Sapard si ca nu e in regula cu subventia din cauza ca laptele pe care il produce ia contact cu aerul pe fluxul tehnologic si nu respecta normele europene din cauza asta. La un alt moment dat era sa faca infarct la mine in birou dupa ce a pierdut o licitatie pentru teste sanitar-veterinare pe esantion de vaci europene. A inceput sa albeasca. Din astea… ca tot omul care se bate cu sistemul ce apare pe fluxul tehnologic al vietii.

Satul de toate, se hotaraste omul sa isi vanda pamantul si se duce la targ. In doua zile il vinde. Ia 600 000 de euro pe 10 hectare, deci nu glumesc , 600 de mii de euro. Bani in mana… la CEC Bank.

Se muta in oras, isi ia o vila cu 190 000 si plasma Samsung.

Dupa o luna se duce si el la notar sa isi ia actele ca poate il va intreba cineva de unde are atatia bani. Notarul il ia de la intrare:

- Domnul Viorel, terenul dumitale sa vandut mai departe. La o saptamana dupa ce am facut actele sa dat cu 800 000.

- Na sa le fie de bine, asta-i viata, io is multumit.

Dupa inca vre-o luna, plictisit de culorile plasmei Samsung, se hotaraste sa ia ceva pamant de lucru, poate incropeste de-o ferma de vaci, ca nu poti sa stai toata viata fara sa faci nimic. Gaseste 200 de hectare si grajduri langa Deta, un targ frumos de campie banatana, numai bun pentru ferma unui moldovean pricopsit pe aici. 400 000 de euro.

Se duce la notar sa faca actele. Notarul il ia de la intrare.
- Domnul Viorel, am mai vandut pamantul dumitale inca o data, la niste nemti, cu 1 200 000 euro. Buna treaba, nu.
- Na sa le fie de bine, asta-i viata, io is multumit.

Ma intreb si eu ca intelectualul, daca pe Viorel nu il duce mintea, cum se poate una ca asta?
In 2 luni si fara parcelare, fara cadastru, fara scoatere din circuitul agricol si fara utilitati, fara valoare adaugata, undeva la marginea unui oras de la marginea Uniunii Europene niste nemti cumpara un teren de vaci cu un million si doua sute de mii de euro. Destepti, nu? Evenimentele din ultimele luni ne arata cat sunt de destepti, nu?

Din cate stiu eu, Viorel a reusit sa incropeasca o ferma de vaci de vre-o doua sute de hectare si incearca din rasputeri sa respecte normele europene pe fluxul tehnologic.
Intermediarul afacerii a cumparat din comision un Porsche de teren pentru prietena lui, una din blondele cu masini lovite care ma exaspereaza in trafic.
Nemtii stau cu banii blocati intr-un teren de vaci undeva la marginea Europei si spera.

Sper si eu ca Viorel sa nu faca infarct la mine in birou preocupat peste poate de vacile europene. In rest totul e bine, asta-i viata, io is multumit.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Neinchipuitele impozite sau o poveste stil "Jules Verne"

Stiati ca in Romania se platesc impozite foarte mari? Aveti idee cate impozite se platesc in aceasta frumoasa tara? Am auzit ca peste 200. Nu ma credeti?

Intamplarea, competenta sau norocul fac ca eu sa fiu membru in consiliul de administratie al unei companii privatizate recent, poate ultima privatizata in oras. Intr-o dimineata primesc un telefon de la directorul companiei Florin, care ma cheama de urgenta la sediu.

- Trebuie sa ne intalnim in consiliu. Astia de la finante ne imputa o suma mare, vreo 300 000 de euro. N-am de unde. O sa ne execute.

- Cat? Ce? Ce ai facut?

Sunt stupefiat sau surd in dimineata asta.

Ajung destul de repede la sediul societatii, in biroul lui cu vedere spre hotelul Continental si astept explicatii.

- Tu stiai de impozitul asta? 90% din veniturile din chirii. Se pare ca nu l-am platit de 4 ani. Stiai de el?

Sunt jurist si deci trebuia sa stiu. Ma concentrez, asta ca sa nu ma fac de ras… ma mai concentrez putin.

Impozitul de 90% din veniturile din chirii pentru spatiile comerciale. Nu am auzit in viata mea de asa ceva.

- Parca stiu, in “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri” ( ironic nu?) apare un impozit, dar asta se plateste de companiile de stat. Firma e privata, tu nu trebuie sa platesti asa ceva.

Ii raspund usurat.

- Acum nu, dar inainte? Firma asta trebuia sa plateasca in anii trecuti impozitul asta. Directorii dinainte nu l-au platit. Acum suntem buni de plata.

Deci sa recapitulez. Exista o lege numita “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri” care prevede un impozit special pentru spatiile comerciale detinute de companiile cu capital majoritar de stat. Discriminare deci… se plateste doar de unele companii. Cota exacta … 90%. Stiti cat este cota la un casino? 80%… mai mica deci. Cum se calculeaza aceste impozite? Nu stiu, pentru ca aceasta lege nu are norme de aplicare. De cand se calculeaza aceste impozite? Nu stiu… nu ati inteles ca aceasta lege nu are norme de aplicare.

Am inceput sa studiez aceasta speta si sa gasesc o cale de rezolvare a problemei. Au existat cateva procese care s-au purtat de contestatarii acestui impozit. Inalta Curte de Casatie in intelepciunea sa (asa am invatat la scoala, ca e inteleapta) a apreciat ca acest impozit special are caracterul unui impozit-sanctiune menit a obliga companiile de stat care detin spatii comerciale sa le vanda intreprinderilor mici si mijlocii private. Deci privatizare fortata… O.K…. economie de piata O.K…. intreprinderi mici O.K., inteleapta cu adevarat. Toate procesele au fost pierdute, privatizare sa fie.

Am inceput apoi sa caut in arhiva companiei fosta de stat pentru a vedea cum au aplicat “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri”. Au vandut in rate sau leasing 80 de spatii comerciale, azi probabil zece milioane de euro. Le-au vandut la valoarea de inventar, calculate ultima data prin 74’, anul cand m-am nascut eu. Le-au vandut unor intreprinzatori locali foarte cunoscuti: ofiteri de politie, consilieri locali, judecatori, lideri de sindicat.

Bine imi spun, au facut privatizare fortata, deci nu mai trebuie sa plateasca acest impozit-sanctiune. Ba da, trebuie sa il plateasca pentru spatiile comerciale pe care nu le-au vandut. Deci trebuiau vandute toate.

Am contestat impozitul la Ministerul Finantelor, am considerat ca e discriminatoriu si neclar si ca nu este conform cu principiile de impozitare europene reglementate in Codul Fiscal. Contestatia a fost respinsa de d-nul Capdefier. E in finante din 74’, anul cand m-am nascut eu.

Deci, cum ramane? Si pana la urma ce legatura exista intre Jules Verne si imobiliare?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Grecia

Vreti sa stiti cum e Grecia? E foarte frumoasa, va spun eu. Am fost in vara asta acolo. Mai precis in Creta, Herssonisos.

E si o tara foarte evlavioasa, in care biserica ortodoxa este foarte puternica. Eu am vizitat o duzina de biserici si putin a lipsit sa nu ma intorc sfant de acolo. M-am intors fara un leu dar sper… imbogatit spiritual.

Vorbesc serios… 3 euro magarul pana la intrare, 5 euro intrarea, 7 euro poza cu popa. Zece turisti pe metru patrat intr-un continu no flash please, no flash please. Totul a devenit comercial, muzeele au fost inlocuite cu magazine de suveniruri, fantanile cu apa sfantita de automate de cafea iar straiele bisericesti cu sorturi de pizer. Chiar vorbesc serios.

Obositi poate de inaltarea spirituala a pelerinajului sau de greabanul spinarii magarului cu 3 euro ne-am oprit dupa cateva zile in statiunea Hersonissos de pe malul Mediteranei.

Si cum in statiune treceam in fiecare zi pe langa un birou pe sticla caruia era gravat “Pascal Homes”. Si cum framantarea interiora si pasiunea pentru real-estate nu mi-au dat pace, am intrat intr-o seara pe la 18.00, atunci cand Kir Paschalis deschidea biroul de dupa-amiaza.

- As dori sa inchiriez o proprietate,

Am inceput sondajul.

- Sunteti straini… italieni?

- Din Romania.

- O… ortodocsi deci… e bine, avem ceva pentru dumneavoastra. Apartamente cu 2 sau cu 4 camere, pe colina cu vedere la mare. Sunt ale Manastirii Agios Nicolaous. Au cel mai bun pret.

- Au cel mai bun pret pentru ca sunt ale manastirii sau?…

- Ale manastirii Agios Nicolaous sunt mai ieftine decat ale bisericii Metamorfosis. Biserica a ars acum zece ani si are nevoie de bani, nu reduce preturile nici in extrasezon. 

- Nu avem nevoie de vedere la mare, ceva mai ieftin eventual?

- In stanga spre Gouves la capat e un intreg cartier, e al fundatiei Theoxenia din Oros Athos, dar trebuie sa stiti ca nu e voie cu muzica si galagie pana tarziu, maicutele sunt foarte stricte.

Asta e dialogul pe cat mi-l amintesc al intalnirii cu Kir Paschalis, proprietar de agentie imobiliara din Grecia.

Si intr-adevar in Grecia biserica ortodoxa e foarte puternica. Puterea sa e data mai degraba de bogatie imobiliara decat de spirit… sau asa am simtit eu, in cele 14 zile cat am fost in Grecia.

In Romania biserica ortodoxa e mai putin bogata in imobile, dar sper mai profunda in spirit. Desi face progrese.

Daca ar fi dupa mine as lasa afacerile imobiliare pe mana lui Kir Paschalis sau Dl. Ionescu iar parintele Antim sau parintele Nicodim s-ar preocupa de casa spiritului pentru sufletele noastre. Asta e menirea lor.

Dar pana la urma, ce stiu eu?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)