vineri, 2 martie 2012

A new order...maybe... but not now


Am citit astazi in Business Insider un articol care vorbeste despre datoria publica “secreta” a Chinei si despre faptul ca aceasta este chiar mai periculoasa decat cea a Statelor Unite. Datoria publica secreta sau ascunsa reprezinta datoria cumulata a provinciilor Chinei, a districtelor si a altor entitati locale, precum si datoria bancilor de stat. Acest deficit bugetar imens s-ar situa intre 69 si 160 % fiind, in cea mai optimista varianta mult mai ridicat decat cel american. Statul chinez este dependent din varii motive de o crestere economica accelerata si continua, motive cum ar fi presiunea demografica si sociala, in lipsa reformelor de orice fel, intre altele. Utilizand parghiile birocratice pe care doar un stat autoritar le poate avea , autoritatile comuniste ale R.P Chineza dezvolta proiecte de anvergura megalomanica pentru care aloca resurse financiare de neimaginat in speranta continuarii acestei cresteri economice, sporind in acelasi timp deficitul bugetar.

Unul dintre proiectele care te lasa perplex prin dimensiunea sa si resursele alocate este dezvoltarea imobiliara Ordos din desertul Mongoliei Interioare. Aici autoritatile incearca construirea unui oras de 1,5 milioane de locuitori in mijlocul unei regiuni desertice si inospitaliere dar bogata in resurse de carbune si gaz natural. Dar se pare ca tehnocratilor de la Beijing le-a scapat ceva…

Ma gandesc la planurile imobiliare megalomanice ale lui Ceausescu, le amplific de o suta de ori, ma ingrozesc si ma gandesc ca este imposibil ca lucrurile sa continue la infinit asa…

(textul original pe www.fraudaimobliara.ro)

Naluca unui balon de sapun


Atunci cand am intrat prima data in birourile lor m-au dezorientat in 5 secunde. Era prin 2008 cred si nu pot sa imi dau seama nici astazi daca sediul agentiei imobiliare Imoserv era prea mic sau numarul agentilor era prea mare. Era o foiala continua iar incaperile, cele 2-3 prin care am trecut pentru a ajunge la unul dintre directori, erau incarcate de oameni agitati care plimbau hartii, schite si harti sau vorbeau incontinuu la telefon. Eu eram interesat de vanzarea serviciilor mele juridice iar, dupa 20 de minute paraseam acest El Dorado din care speram la o bucatica cinstita, incarcat de promisiuni care se vor dovedi baloane de sapun precum agitatia prin care trecusem.

Aceasta era agentia imobiliara Imoserv SRL din Timisoara prin 2008 si era la acel moment cea mai mare agentie imobiliara din oras. 40 de agenti imobiliari impartiti in mai multe departamente, proiecte de dezvoltare imobiliara proprie, hoarde de clienti romani sau straini faceau faima acestei agentii, urmata indeaproape de alte cateva agentii de dimensiuni apropiate.

Mi-am amintit de vizita mea acolo zilele trecute cand am primit un apel de la un agent imobiliar care s-a prezentat “suntem agentia X, fosta Imoserv”.

Nu exista “fosta Imoserv”. Poate sunt agentii imobiliari care lucreaza acum pe cont propriu, poate ca sunt proiecte care se continua, dar nu mai exista Imoserv, dupa cum nu mai exista majoritatea agentiilor care incercau sa o ajunga din urma in acele vremuri. Imoserv nu mai exista pur si simplu.


Societatea este in procedura de faliment de mai bine de 1 an si jumatate. Proiectele imobiliare proprii sunt in procedura de executare silita, preluate fiind de bancile creditoare. Pe rolul instantelor locale sunt o duzina de litigii intre agentie si agenti, intre agenti si Administratia Financiara, intre asociati, intre societate si creditori, si tot asa. Singurii care mai castiga bani din aceasta afacere candva prospera sunt avocatii, executorii si lichidatorii. Ca si in 2008 eu nu ma numar printre ei  … poate ca e mai bine asa.

Iar Imoserv este astazi doar naluca unui brand local de care se mai folosesc cativa agenti imobiliari restantieri la marketing. Atentie la baloanele de sapun si la naluci.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)