Despre urate miresme si despre istoria lor

Pe la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, pe dealurile molcome ale Prahovei si Dambovitei si-au facut aparitia cativa samsari de pamanturi. Cautau mosii mici si asezate in vale, in luncile umede ale raurilor, starnind uimirea localnicilor prin pretul ridicat pe care il ofereau pentru cele mai proaste pamanturi. Erau agentii veneticilor sositi prin targul Bucurestiului, ale unui soi nou de venetici, popositi aici de prin Englitera si Francia sau nemti si unguri de prin Imperiul Cezaro-Craiesc. Boierii cei vechi, imputinati de ruina agriculturii si parasiti de mosneni plecati prin targuri spre o mai lesne pricopseala au primit cu bucurie pe noii vizitatori si s-au lepadat repede de luncile si noroaiele mosiilor lor.

Apoi veneticii au sosit pe malurile raurilor, au tocmit de prin crasme tarani voinici si s-au pus sa sape fantani si sa pompeze o apa imputita si noroioasa umpland campurile cu mireasma sevei pamantului, petrolul. Se zicea despre apa aceea ca are puterea de a misca vapoarele marilor si locomotivele noilor drumuri de fier ce brazdau sesurile si muntii Europei. In curand, noi valuri de intreprinzatori si aventurieri, venetici si romani, vor lua cu totul locul vechilor stapani si obiceiuri ale pamantului.

Aceasta avea sa fie prima mare speculatie imobiliara din istoria moderna a Romaniei. In curand, sute de mii de hectare de teren de la poalele Carpatilor sudici aveau sa fie transformate fundamental. Pasunile si livezile de meri vor fi inlocuite cu campuri de sonde, gradinile vor fi taiate de retele din sarma ghimpata iar raurile, altadata limpezi, vor purta din acest moment si pentru totdeauna valurile de hidrocarburi.

Mai intai a fost Steaua Romana la 1895, apoi Astra Romana si Creditul Minier pe la 1910. Noile societati erau proprietare a sute de mii de hectare de teren si au concesionat de la tanarul stat roman dreptul de a exploata bogatiile ce zaceau sub acesta. Iar dealungul timpului, dupa cum a fost vrerea Domnului si puterea marilor natiuni, mai mult decat vointa noastra, proprietatea asupra acestor companii impreuna cu imensele lor proprietati imobiliare a trecut de la germani la franco-britanici si apoi la sovietici. Sa nu ne intrebam deci peste poate despre privatizarea Petrom sau vanzarea Rompetrol dupa cum sa nu ne maniem degeaba citind concesiunea Sterling Resourses.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Achizitii imobiliare prin Europa

In duminica asta stau bine cu imaginatia.

In duminica asta mi-am imaginat ca incep o calatorie prin Europa.

O calatorie de business, nu ori de care, si in drumul meu voi cumpara un imobil. Da, in duminica asta voi cumpara o casa undeva prin Europa. Si in timp ce imaginatia mea ma plaseaza deja pe aeroport spre Sttutgart, intru pe internet.

La Pforzheim care este un orasel de marimea Lugojului gasesc o casa cu parter si etaj, 8 camere, 100 mp construiti la 130 mp de teren cu pretul de 99 000 euro. Stau sa ma gandesc putin, si imi amintesc ca nu am gasit ceva mai bun la pretul asta in Lugoj acum cateva luni. Insisit si gasesc un apartament cu 2 camere la 36 000 de euro.

Consider ca Pforzheimul nu e relevant. Trebuie sa imi cumpar un imobil intr-un oras mai mare. De exemplu Bremen. Jumatate de milon de locuitori si port la Marea Nordului. Aici gasesc o casa, e adevarat ca nu am foarte multe date, dar o casa in Bremen face 75 000 de euro. Pret de Germania, deh. La noi e mai scump.

Daca internetul este mai ieftin decat avionul as putea sa trag o tura prin Spania, sa vad cum stau lucrurile pe acolo. De data asta intr-un oras mare, Cu adevarat mare, Barcelona. Si nu pot compara orasul asta cu nimic de pe aici. Si iata la 99 000 de euro gasesc un apartament de doar 28 de mp. Scumpa Barcelona cu adevarat. In Timisoara, cu banii astia as putea cumpara acum un apartament cu trei camere dichisit. Ce spuneti? Eu ma bag totusi pe Barcelona. Dar in Madrid? In Madrid gasesc la 99 000 de euro un apartament de 35 mp cu 2 dormitoare. Cel putin e mai bine decat la Barcelona. Aproape ca la Timisoara.

Sa incercam mai jos in Italia, la Prato un oras de marime medie din Toscana cu o bogata istorie imi ofera un apartament de 55 mp la 90 000 de euro. La Torino care are cam un milion de locuitori gasesc usor un apartament cu doua camere in centrul istoric la 70 de mp. Pretul… 75.000 de euro.

Imi cade netul. Ma enervez. As fi putut cumpara un apartament mai ieftin la Torino.

Cam asta e pretul imobilelor prin Europa. Cam asta e… cu criza sau fara criza. Ce se va intampla la noi in perioada care urmeaza? Nu stiu. Va scadea pretul imobilelor pana la valoarea lor reala si in concordanta cu puterea de cumparare si piata europeana? Sau va ramane, cu ajustarile de rigoare, un pret ridicat?

Ma tem ca va fi invers. Pentru ca la noi toate sunt pe dos.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)