Geopolitica si imobiliarele

Piata imobiliara poate fi influentata determinant de diverse evenimente, dintre cele mai atipice, un analist imobiliar trebuind sa tina cont de acestea. Marile mutatii politice au determinat mai totdeauna astfel de influente asupra pietii imobiliare, unele mai subtile, altele radicale.

Revolutia castrista din Cuba, din anii ’60 a dus la prabusirea pretului imobilelor de vacanta din Havana, hotelurile, cazinourile si restaurantele de pe coasta dupa cum si proprietatile imobiliare rurale detinute in mare parte de companiile United Fruit si Industrial Alcohol si-au diminuat valoarea de piata de 10 ori, in mai bine de cateva luni.

Peste doua decenii, temandu-se de nationalizarea ce parea iminenta dupa alipirea la China, zeci de mii de proprietari de apartamente din Hong Kong si-au sos la vanzare imobilele, determinand o scadere dramatica a preturilor. Cei care au avut inspiratia sau rabdarea de a astepta, s-au dovedit niste norocosi mai degraba decat speculanti bine informati.

Dar schimbari de amploarea celor despre care vorbesc pot avea si efectul invers al consolidarii valorii de piata pentru imobilele pozitionate strategic in astfel de momente. Astfel, dupa ce Iugoslavia s-a destramat intr-un sir de conflicte sangeroase, orase cum ar fi Neum si Kopaonik au crescut in insemnatatea turistico-geografica pentru natiunile lor. Turistii sarbi au abandonat vechile resorturi ale Sloveniei in favoarea proaspetei statiuni Kopaonik iar instaritii noii Bosnia-Hercegovina construiesc resedinte valoroase in unicul port maritim al tarii, Neum.

Despre cum au influentat si influenteaza in continuare modificarile geopolitice piata imobiliara din Romania ma gandesc sa scriu intr-un alt post.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Valkiria, saga fara de sfarsit

De d-ul Hergan am auzit prima data la inceputul lui 2006 cand, in calitate de reprezentant al AVAS am participat la o adunare generala a actionarilor societatii Solventul S.A. din Timisoara. Trebuia numit un nou administrator la societatea aflata in insolvabilitate si eu aveam mandat sa fac asta. De la inaltimea celor 80 de procente pe care le avea AVAS-ul in Solventul, trebuia sa fie usor. Alocasem 15 minute pentru adunarea asta, aici incluzand si socializarea

A durat 4 ore in care cred ca am slabit 2 kg si doar sacoul acoperea petele de sudoare ce imi acopereau camasa. “Opozantii” mei erau societatile VGB Oil si Tender SA si erau reprezentate fiecare de presedintii consiliilor de administrare si 2 avocati iar acestia mi-au fost profesori in facultate, cu totii. “Secretara” ce redacta procesul-verbal al intalnirii era un maestru al dreptului penal si s-a dovedit cea mai prietenoasa fata de acolo.

Fata in fata la 1 metru distanta si fara medierea vreunui judecator… 4 ore.

Nu intru in detalii si va las doar sa cititi presa momentului.

Pana la urma a iesit asa cum trebuia, adica asa cum scria in mandat ca trebuie sa iasa. Am fost felicitat de lichidator, de noul administrator si de AVAS iar fara falsa modestie spun ca am fost admirat de cei cu care s-a intamplat sa ma lupt in proceduri.

Toata noaptea care a urmat am stat pe internet pentru a afla ca miza adunarii generale pe care am condus-o se ridica la 28 de milioane de euro. Si nu mult a lipsit sa iasa rau…

Dar sa vedem ce mai spune d-ul Hergan astazi…

Despre faptul ca nu a anticipat criza pot confirma, Solventul Timisoara al carui proprietar este prin Valkiria Invest este tot acolo, pustiu, dezolant, mizer si sinistru…
 
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

De la latifundiar la lord... peste capul taranului roman

de citit, pur si simplu… si fara comentarii

Concernul Ingleby din Danemarca a preluat anul trecut doua companii agricole din Romania, mizand pe productia de cereale pe o suprafata de aproximativ 4.000 de hectare, potrivit autoritatilor locale din judetele Timis si Caras-Severin.

Companiile Campo d’oro si Cinque Stelle Venete din judetele Timis si Caras-Severin, infiintate de catre doi investitori italieni, au fost preluate de Ingleby care a pastrat atat obiectul de activitate al firmelor preluate, cat si vechile denumiri.

Reprezentantii Ingleby nu au dorit sa comenteze despre tranzactiile din Romania si nu au precizat nici valoarea acestora.

Campo d’oro, care exploateaza 3.000 ha de teren agricol in Timis, este o afacere infiintata de italianul Giovanni Roncato, acesta ramanand cu un alt business in judetul Braila, care se ocupa de cultivarea orezului.

“Este al patrulea an de cand lucreaza pe 3.600 de hectare, dintre care 2.600 ha sunt concesionate de la ADS. Anul trecut a obtinut cea mai buna productie de orez din zona, de opt tone/ha, dar totul merge la export. Are doua spatii de depozitare in total de 30 de tone pentru orez si un uscator”, a declarat un reprezentant al autoritatii locale din Braila. Campo d’oro avea in 2007 o cifra de afaceri de aproape 1,4 mil. euro si 16 angajati, dar era pe pierderi, potrivit datelor Ministerului de Finante. Actionarul italian nu a putut fi contactat pentru detalii.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Un preludiu prea indepartat

Ajungem in sfarsit la biroul lor de pe G.Lazar. Undeva deasupra flutura un steag, destul de jerpelit si murdar pe care am incercat sa citesc “cea mai buna agentie imobiliara a anului”. Ma gandeam ca am trecut prin locul ala de zeci de ori si nu am vazut pana acum acel steag.

Eram eu, avocatul roman si Alberto, avocatul italian, impreuna brat la brat, chemati pentru a consilia o agentie imobiliara despre care nu auzisem nimic pana acum. Si, ca de obicei, habar nu aveam pentru ce anume fusesem contactat.

Urcam pana la etajul al doilea si intram intr-un apartament amenajat si mobilat intr-un stil clasic elegant. Colo o biblioteca pana in tavan, dincolo un pian, din astea. Suntem plimbati prin vre-o trei camere si in cele din urma ne prezentam amfitrioanei noastre, sa-i spunem Sorina. Spre surprinderea mea, Sorina nu are mai mult de 35 de ani si poarta blugi trendy.

Incepem discutia, intrerupta de cateva ori de telefonul Nokia Comunicator. Pentru usurinta comunicarii totul este consemnat pe un flip-chart in 7 culori de carioca. Aflam despre cativa italieni care, dorind sa cumpere o locatie in judetul Arad, o balastiera mai precis, au apelat la serviciile prezentei agentii si , invocand diverse piedici birocratice, au convins pe amfitrioana noastra sa plateasca din proprii bani afacerea. Ulterior s-au razgandit. Sorina a ramas cu banii dati. Se cheama frauda iar noi trebuia sa o rezolvam. Punct.

De fapt, plecam peste patru ore cu capul calendar, cu multe pagini de notite si cu 3 coli de flip-chart pline ochi in 7 culori carioca. Urmeaza sa ne intalnim a doua zi.

A doua zi din nou. De data asta aflam despre faptul ca propriul avocat si agentul imobiliar de incredere au facut diverse matrapazlacuri, au vandut terenurile de doua sau de trei ori, au furat banii agentiei si in cele din urma au disparut. Se cheama frauda iar noi trebuia sa o rezolvam. Punct.

De fapt plecam dupa cinci ore cu mult mai multe notite si coli flip-chart. Eu, care am ramas cu ele in brate incep sa ma gandesc unde o sa le depozitez.

Discutiile continua inca cateva zile. Pentru conformitate, in total 2 saptamani. Si in fiecare zi, eu si Alberto, brat la brat, aflam despre diverse fraude pe care trebuie sa le rezolvam. De lucru pentru un an.

Capul nostru fiind calendar de mult si eu nemaiavand unde sa depozitez colile mazgalite, onorariile lasandu-se asteptate si problemele complicandu-se pana la neintelegerea lor, nervozitatea creste.

Intr-o zi, eu si Alberto, brat la brat, intram pe usa biroului mobilat in stil clasic elegant hotarati sa facem lumina in problemele Sorinei si sa ne luam banii.

O luam tare:

- De fapt, ce vrei sa facem noi pentru tine? De care dintre nenumaratele probleme pe care ni le expui de atata vreme vrei sa ne ocupam? Ce vrei sa facem mai exact?

- Pai, stiti, eu aveam nevoie de niste bani imprumut, biroul e ipotecat si nu pot sa vand terenurile pentru ca nu au pret. Vre-o suta de mii de euro. Ma puteti ajuta. Am garantii.

De fapt plecam, brat la brat, eu si Alberto, si ca de obicei habar nu am pentru ce am fost contactat.

Nu vi se intampla ca uneori sa va abureasca cineva pentru multa vreme si cu mult talent. Mie mi se intampla, uneori e degeaba, alteori e de pomana. Sper doar sa nu ies pacalit sau sifonat dintr-o astfel de situatie.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

De vorba cu un analist imobiliar

Trec deunazi pe la intersectia dintre strazile Vasile Alecsandri si Gheorghe Lazar si il vad pe Zlatco Si-nu-mai-stiu-cum. Zlatco Fara-nume e un tip cam la 30 de ani, dar poate sa aiba si mai mult. E prost imbracat, atat de prost incat ai senzatia ca e un cersetor. Senzatia de Zlatco Cersetorul se accentueaza daca ai observa ca abordeaza oamenii pe strada si incearca sa le vanda ceva. Daca nu reuseste, se multumeste cu intrebari mai cuminti despre vreme sau sanatate. Nu vorbeste italiana, germana, engleza, probabil ca nici cu romana nu sta mai bine dar se intelege cu toti. Mie vrea sa imi vanda un apartament in zona centrala, crede ca am nevoie de asa ceva, si mai rau, crede ca am banii. Zlatco Imobiliarul nu are firma si nu are nici macar un job dar toata lumea il vorbeste de bine si asta e cel mai important lucru.

- Ce faci? 

Il intreb.

- Analizez piata.

Imi raspunde foarte serios.

- Nu inteleg, te holbezi in directia asta si nimic mai mult. Te-am vazut si acum juma’ de ora. Cred ca te plictisesti.

- Parcarea asta din fata e foarte importanta. Daca te uiti bine la ea… analizezi piata, stii imediat ce se vinde si ce se cumpara, cine vinde si cine cumpara.

Imi spune prostia asta foarte serios si imi arata parcarea din fata Bisericii Sarbe, in Piata Unirii, o parcare tot timpul aglomerata si plina de masini de soi.

- Vezi BMW-ul ala X6, e a lui Toni, vinde terenuri in Dumbravita. Langa el e masina lui Sasa, ala e omu’ lui de incredere, are X5, n-are curaju’ la masina mai buna ca bosu’. Daca’s amandoi inseamna ca au gasit vreun strain sa-l indoape cu un teren. Iar fac bani buni. In stanga e rabla aia Mercedes Cobra a lu’ Nelu Stanici, ala are bani sa-i ingroape pe toti da’ umbla cu rabla aia. El aduce nemtii in oras la terenuri, are multe relatii afara si toti il respecta, fara el se duce dracu piata. Cre’ ca a adus nemti, da’ nu face afaceri cu Toni ca nu-i place de el. Vezi din start stii ca’s mai multi cumparatori straini care vin la terenuri. Din start stii ca exista nemti si ca se vand  terenuri in Dumbravita.

- Analiza curata.

Ii raspund si Zlatco Analistul ma innebuneste in continuare.

- Da’ de la cine cumpara Nelu Stanici? Cre’ ca de la Gavrilescu… e masina aia alba Audi Q7 parcata mai incolo. Isi face veacu’ prin Cafe de Paris, e destept, stie cum sa citeasca cartea funciara, stie cum se misca lucrurile si mai vinde cu probleme, mai pacaleste, intelegi. Daca ii vinde lu’ Nelu o pacaleala o sa iasa rau. Da’ Gavrilescu nu vinde decat case vechi, nu inteleg, cre’ ca s-a apucat si de terenuri. Vezi din start stiu ca o sa fie probleme cu o casa veche sau cu teren. Pot sa-ti zic si unde se ciomagesc dupa aia daca nu iese bine.

- Dar Toyota aia verde a cui e?

Il intreb curios de raspuns.

- Rav 4 e a lu’ Peter, are agentie imo pe Take Ionescu, da nu e tare ca ai’lalti.

- Stiu, a lui e, il cunosc, de aia te-am intrebat. Ai nimerit analiza. Tine 3 lei si du-te sa bei o cafea. Analizezi piata mai incolo.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Poporul imobiliar

Ziua care incepea trebuia sa fie o zi grea.

Aveam pe la pranz o inmormantare la care nu puteam sa lipsesc, iar mie nu imi plac inmormantarile. Pe bune ca ziua trebuia sa fie grea.

Ajung la birou pe la 09.00 destul de mototolit si oricum imbracat in negru. Nu apuc sa spun “buna dimineata” cuiva ca ma si trezesc cu un amic “comerciant de cereale”, dupa cum spune chiar el, de la Peciul Nou.

- Ce faci? Hai sa bem o cafea… Am o afacere tare pentru tine. Am de vanzare terenuri pe malul canalului Bega. Ai auzit ca se dragheaza… unde crezi ca vor pune pamantul, pe mal, pe terenurile noastre, pe care le cumparam noi… iti dai seama cati bani platesc aia ca sa ii lasam sa puna pamantul pe terenurile noastre?

Probabil era prea devreme pentru aceasta super-afacere pentru ca am scapat repede de el si am incercat sa lucrez cate ceva.

Imi deschid mail-ul si constat ca o agentie imobiliara imi trimte 70 de oferte de apartamente in Turnu Magurele si nu inteleg de ce mie, pentru ca eu n-am sa ma mut niciodata la Turnu Magurele. Mai jos, o agentie de turism vinde resedinte in Brazilia. Cred ca anul asta nu o sa cumpar acolo.

Simt nevoia unei cafele baute de unul singur si intru intr-o cafenea vis-a-vis de biroul meu. Ma asez la bar pentru a fi sigur ca nu ma va aborda cineva pentru a imi vinde sau oferii pe gratis vre-un imobil. Azi am de gand sa ratez toate oportunitatile.

Agentul de vanzari de la Coca-Cola, pe care il stiu din vedere, se intretine cu fata de la bar pe tema vitrinei frigorifice care se pare ca nu merge tocmai bine. La un moment dat se intoarce spre mine.

- Am de gand sa imi fac o firma. Poate ma ajuti tu cu actele. Activitati sportive, golf. Am cumparat cu un prieten un teren de golf la Vinga.

De data asta chiar am fost surprins.

- A fost o castana. Am intermediat o chestie si unu’ din ei s-a razgandit… am ramas noi cu terenul ca altfel ne bateau aialalti… dar e o castana. De fapt, e in concesiune si nu putem decat sa facem teren de golf pe el, ca asa scrie in contract. Trebuie sa il amenajam ca acum e cu balarii.

Probabil ca ziua mea proasta sau caracterul meu rau m-au facut sa vad in omul asta mai degraba un fraier cu mult ghinion decat un versat agent de vanzari bauturi si imobile. Dintr-o data mi-am amintit ca trebuie sa cumpar o coroana pentru inmormantarea la care urma sa merg.

Traversez si ajung in Piata 700 la raionul de flori, unde intamplarea face sa ma stie toata lumea. In anii trecuti i-am autorizat ca persoane fizice la primarie. Sefu’ e unul Panczi. El si familia sa ocupa doua randuri din piata de flori.

- Domnu’ Dumitrescu, ce mai faceti? Va dau asta cu crini, trebe’ sa fie o persoana importanta, deci merita. Am vrut de mult sa vorbesc cu dumneavoastra. Acum ma ocup de imobiliare, specializarea birouri in centru.

Ziua asta e facuta sa ma surprinda. Ma gandesc la omul asta care a trecut recent de la vanzarea de coroane mortuare la cea de birouri in centru si ma gandesc ca poate face parte dintre aceia care profita din plin de cresterea economica accentuata a economiei romanesti din ultima vreme. Au dreptate cei care spun ca economia romaneasca zbarnaie si ca lucrul acesta se face simtit in toate clasele sociale.

- Domnu’ Dumitrescu, chiar acu’ am o oferta pentru dumneavoastra. Un apartament in Piata Unirii, aproape de Tribunal. Doua camere… bun de birou. N-are baie da’ nu-i problema… omu’ asta, proprietaru’ s-a inteles acu’ 20 de ani cu vecinu’ de sus si foloseste baia lui. Intelegerea ramane. Si nu-i scump… 3000 euro metru. 

Totusi, azi am de gand sa ratez toate oportunitatile.

Ma urc intr-un taxi si ma indrept spre cimitir pentru a ajunge in sfarsit la inmormantare.

Cand sa ajung, imi suna telefonul… de fapt atunci am catadicsit eu sa raspund la mobilul care suna non-stop.

- Sefu’, mi-ai zis sa te anunt daca e vre-un birou de vanzare… este.

- Te-am rugat sa ma anunti daca e un birou de inchiriat si nu este. Nu pot vorbi acum. 

Ii raspund unui cunoscut care ori de cate ori ma vede pe strada incearca sa imi vanda ceva.

Afara ploua si lumea plange. Negru afara si inauntru. O inmormantare urata. O zi grea.

In taxi spre casa, soferul care m-a luat de la poarta cimitirului se pare ca imi intelege nevoile.

- Ati gasit loc bun in cimitir? Sa stiti ca se poate face rost de loc langa capela, in spate, e mai liniste… si nu e scump. Mai scump e in Cimitirul Eroilor. Stiu pe cineva care se ocupa de asta.

In sfarsit acasa.

Taxiul ma lasa intr-o balta, dar tot e mai bine decat sa cumpar un loc in cimitir.

Vecinul tocmai parcheaza camionul in fata portilor garajului meu si ma asteapta.

- Vecine, o sa vin la tine sa imi faci actele. Inchid firma de transport ca nu mai merge. M-a convins nevasta-mea sa ne ocupam de imobiliare. Ce zici, o sa mearga?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)