Ma doare capul

Citesc on-line ziarul Adevarul. 3 articole despre diverse afaceri imobiliare ajunse in instanta. Si citesc si despre hotararea instantelor. Si ma doare capul.

Tiganii acuzati de tepe de un milion de euro si achitati de doua instante: ultima faza a procesului incepe peste o luna, la Curtea Suprema
Lucia Seifert si Petru Jurj au fost trimisi in judecata de procurorii DIICOT pentru inselaciune, fiind acuzati ca au inselat mai multe persoane cu suma de aproximativ un milion de euro. Tribunalul Timis si Curtea de Apel a dispus achitarea inculpatilor, iar procesul a ajuns acum la Curtea Suprema.

Sentinta prin care sotia fostului procuror general al Romaniei a fost „albita” in dosarul mafiei imobiliare
Notarul Safta Criste, sotia fostului procuror general al Romaniei, Mircea Criste, a fost urmarita penal in dosarul privind afacerile cu terenuri cu acte false. Zece persoane au fost trimise in judecata. Safta Criste a fost scoasa de sub urmarire penala si a primit o amenda administrativa de 1.000 de lei. Instanta a anulat si aceasta amenda, judecatorul anuland punct cu punct acuzele procurorului.

Prim-procurorul urmarit din candelabru cum ia mita vrea sa devina avocat. Fara examen!
Ciprian Zamfirescu, fostul sef al Parchetului de pe langa Judecatoria Sannicolau Mare, judecat pentru corupţie, vrea sa intre in avocatura fara examen. Baroul nu il primeste, iar Zamfirescu cere in instanţa primirea in profesie cu scutire de examen.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

E mica frate, e mica... abia ti se vede

Statisticile spun ca e mica si ca se va micsora in continuare… despre piata imobiliara vorbim. Luna februarie 2012 a inregistrat cel mai mic numar de oferte din ultimii 5 ani, pentru aceeasi perioada a anului.

Lipsa de lichiditati (mai exista doar cativa saci cu bani pe la un zgarcit sau altul), blocarea completa a creditarii (bancile subventionate de guverne neghioabe zeci de ani nu prea suporta economia de criza), neincrederea in piata (cu o populatie panicata de mass-media de duzina), incertitudinea locala (nationala a se intelege, datorita alegerilor penibil de neeconomice ce se apropie, pentru a se intelege si mai bine), incertitudinea globala (prabusirea europeana, mai concret, prinsa intre interesele de lobby ale marilor banci si necesitatile electorale de natura sociala), toate astea prelungesc agonia unei piete cladita dintr-un inceput prost.

Pe aici, local, micro… nu prea avem ce face… asteptam.

Cea de-a doua luna a anului 2012 vine cu un record negativ pe piata imobiliara: cel mai mic numar de oferte inregistrat pentru aceasta perioada in ultimii 5 ani.

De altfel, exceptând luna decembrie când, pe fondul Sarbatorilor si al concediilor, numarul de oferte este an de an unul redus, in februarie 2012 s-a atins minimul absolut din 2007 incoace.

In aceste conditii, preturile medii solicitate de proprietari in februarie nu au inregistrat modificari semnificative. 

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Ulciorul care insista sa se faca cioburi

Unde a gresit personajul din poveste, as putea sa va intreb dupa ce veti citi articolul de mai jos.  Sau unde nu a gresit? Va asigur ca este vorba despre cateva greseli abia perceptibile…

Scenariu ca la Hollywood, in localitatea timiseana Lugoj. Un barbat de 61 de ani a modificat testamentul unui fost sot al mamei, insusindu-si mai multe cladiri. Ba mai mult, acesta a scos chiriasii din case cu forta si bataie.
Acum mai bine de 20 de ani, M. Petru a falsificat testamentul unui fost sot al mamei sale, in urma caruia s-a ales cu mai multe cladiri din Lugoj a caror valoare de impozitare este de aproximativ 2.000.000 lei.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro) 

Jos cu palaria

Cei din Bucuresti o dau cu “Jos palaria” si asa a ramas sintagma pentru majoritatea romanilor. Pe aici prin Banat se spune ”Jos cu palaria”. Se spune rar si doar atunci cand cineva merita cu adevarat aprecierea asta. Banatenii isi tin palariile adanc infundate pe cap, arogant de infundate.

Dar de data asta aprecierea este unanima. Cunoscutul antreprenor local, admirat pentru spiritul sau comunitar la fel de mult ca pentru cel de intreprinzator, Ovidiu Sandor merita aprecierea noastra.

In sfarsit, afacerea despre care se vorbea prin culise de cateva luni, s-a perfectat. Sunt curios ce urmeaza…

City Business Centre din Timișoara, vândut cu aproape 50 de milioane de euro

Omul de afaceri Ovidiu Șandor a realizat o tranzacție de răsunet pe timp de criză. Complexul de birouri din Piața 700 a fost vândut unor sud-africani.

Fondul sud-african de investitii imobiliare New Europe Property Investments (NEPI) a achizitionat complexului de birouri City Business Centre Timisoara, deținut de omul de afaceri Ovidiu Sandor. „Implicarea unui fond de investiţii de talia NEPI constituie o garanţie pentru administrarea şi evoluţia proiectului şi reprezintă, totodată, un angajament pe termen lung pe care ni-l asumăm faţă de chiriaşii noştri”, a anunțat Ovidiu Şandor, care va asigura, până în 2015, administrarea întregului proiect şi se va ocupa de dezvoltarea corpurilor D şi E care urmează a fie finalizate în următorii doi ani.

Tranzactie record pe piata de birouri din provincie: City Business Centre din Timisoara a fost vandut catre NEPI
Parcul de afaceri City Business Centre din Timisoara, dezvoltat de Ovidiu Sandor si partenerii sai de afaceri, a fost achizitionat de catre fondul de investitii sud-african New Europe Property Investments (NEPI), tranzactia fiind asistata de compania Jones Lang LaSalle.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Schimbare de directie in sens unic

Unii numesc asta “schimbare de directie”. Eu ii spun revenire la normal… in sfarsit.

In conditiile in care Romania, cu piata ei imobiliara cu tot, este cea mai saraca tara din UE si asa a fost dintotdeauna, intentia de a vinde case mari in zone de periferie din ce in ce mai indepartate de centrul oraselor la preturi din ce in ce mai piperate a fost o utopie. O utopie cu atat mai evidenta cu cat in aceeasi perioada de timp, in Germania se vindeau cu mare succes apartamente in condominium,  iar italienii se bateau pe apartmentele liliputane din zonele istorice ale marilor orase ale Peninsulei.

O schimbare de directie cu sens unic, as spune. Si cu grave accidente as mai zice, accidente care abia acum incep sa apara. Accidente care inseamna megacartiere de periferie cu case mari, neterminate si goale, fara elemente minime de infrastructura. Blocuri uriase cu cateva apartamente ocupate printre campuri batute de vant si mormane de moloz napadite de balarii, cartiere si blocuri care se vor casca sinistre inca multi, multi ani de acum incolo.

Schimbare de directie pentru vanzatorii de locuinte noi: focus pe proiectele mici
In conditiile in care dezvoltatorii nu mai lanseaza proiecte de amploare, intermediarii se orienteaza spre promovarea celor de mai mici dimensiuni.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Fricosu si laptopul sau

Incercand sa cercetez ce mai este nou printre fraudele imobiliare de pe aici sau oriunde, am dat de urmatorul articol.

Hilar mi s-a parut la prima vedere, dar extrem de interesant pana la urma. Si daca trecem de frauda in sine, zabovim putin la chestiunile juridice si sfarsim analizand la seriozitatea cu care se administreaza justitia la altii, nu ajungem decat sa ne ingrozim ce neam suntem… din orice punct de vedere am privi lucrurile.

Ramona Fricosu, o romanca in varsta de 49 de ani, este acuzata de justitia americana pentru frauda imobiliara. Acum, judecatorul intentioneaza sa o oblige sa ofere anchetatorilor parola ccalculatorului personal.
Presa din SUA relateaza insa ca intentia judecatorului contrazice un articol din Constitutia Statelor Unite ale Americii, prin care orice persoana are dreptul de a refuza sa ofere informatii care ar putea sa o incrimineze.
Ramona Fricosu (49 de ani) a fost condamnata in octombrie 2010 pentru frauda imobiliara. Laptopul romancei a fost confiscat, iar politia crede ca in interiorul acestuia sunt informatii incriminante. Insa, din octombrie şi pana acum, anchetatorii nu au putut obtine parola laptopului.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Un alt fel de frauda

M-a cuprins azi o tristete si o frustrare de care incerc sa scap aruncand problema in “eter”.

Un prieten de-al meu si-a rupt mana la schi. Intamplare nefericita, dar la care trebuie sa te astepti cand hotarasti sa practici aceste sporturi sugestiv denumite “extreme”. Totodata o ocazie buna sa iei contact cu sistemul medical si cu viciile sale. Cu totii stim cat din veniturile noastre se indreapta spre gaura neagra cunoscuta drept: “contributii la sistemul de sanatate”. Astfel, eu, naiva de felul meu ma astept ca interventia medicala sa nu insemne o cheltuiala prea mare.  Poate ca asa ar fi daca romanul n-ar fi luat contact cu civilizatia orientala, si cu ale sale obiceiuri care nu vor nicicum sa se dezlipeasca de noi.  Ati ghicit, problema mea este bacsisul.

Multumita lui Dumnezeu, inca nu am fost in situatia de a fi internata in spital ca sa observ nemijlocit cum se desfasoara lucrurile, dar de cand ma stiu am auzit povesti legate de acest subiect. Am ajuns chiar sa nu suport medicii si asistentele din cauza ca am vazut prea multi oameni sarmani, de la baza societatii, amarati, fara dinti, dandu-si ultimii banuti drept bacsis,  sub actiunea spiritului de autoconservare, de frica sa nu fie tratati altfel decat restul. Nu mai vorbesc de caracterul moral al celor care iau… n-are rost.

In schimb mi-a sarit in ochi altceva. Se pare ca “atentia” ajunge in buzunarele corespunzatoare dupa realizarea operatiei.  Asta inseamna ca de fapt, nu frica este mobilul, ci obisnuinta. Ne-am obisnuit oameni buni, sa dam niste sume exorbitante, deoarece nu vorbesc de o ciocolata, un buchet de flori de multumire, nuuuu in cazul concret de care vorbesc bacsisul se invarte intre 200 – 300 euro pe operatiune. Ne-am obisnuit sa ne plangem de sistemul corupt si sa fim primii in rand la a-l alimenta.

Ganditi-va ca lor le este bine asa. Natura umana le dicteaza sa nu taie gaina cu oua, prin urmare nu vor refuza aceste atentii.  NOI trebuie sa ne hotaram sa nu mai jucam in stilul acesta oriental. Haideti sa vedem fiecare dintre noi ce se intampla daca refuzam sa platim tributul si sa multumim celor care isi fac meseria pentru care sunt platiti printr-un simplu zambet si un clasic, dar plin de inteles: “multumesc” .

Haideti sa nu ne mai fraudam pe noi si pe semenii nostri…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)