Miorita imobiliara

Vreau sa va povestesc ce mai face prietenul meu Viorel… am mai povestit de el… ne intalneam prin baruri… in fine.

Omul asta e mai muncitor si mai cinstit decat moldoveanul din Miorita. A primit cu legea 18 din ’91, 10 hectare de pamant la Covaci, un sat la 10 km de Timisoara inspre Arad.

Sa apucat omul sa-si faca ferma de vaci, a construit grajduri, a cultivat plante furajere. La un moment dat ma batea la cap ca vrea programe de finantare Sapard si ca nu e in regula cu subventia din cauza ca laptele pe care il produce ia contact cu aerul pe fluxul tehnologic si nu respecta normele europene din cauza asta. La un alt moment dat era sa faca infarct la mine in birou dupa ce a pierdut o licitatie pentru teste sanitar-veterinare pe esantion de vaci europene. A inceput sa albeasca. Din astea… ca tot omul care se bate cu sistemul ce apare pe fluxul tehnologic al vietii.

Satul de toate, se hotaraste omul sa isi vanda pamantul si se duce la targ. In doua zile il vinde. Ia 600 000 de euro pe 10 hectare, deci nu glumesc , 600 de mii de euro. Bani in mana… la CEC Bank.

Se muta in oras, isi ia o vila cu 190 000 si plasma Samsung.

Dupa o luna se duce si el la notar sa isi ia actele ca poate il va intreba cineva de unde are atatia bani. Notarul il ia de la intrare:

- Domnul Viorel, terenul dumitale sa vandut mai departe. La o saptamana dupa ce am facut actele sa dat cu 800 000.

- Na sa le fie de bine, asta-i viata, io is multumit.

Dupa inca vre-o luna, plictisit de culorile plasmei Samsung, se hotaraste sa ia ceva pamant de lucru, poate incropeste de-o ferma de vaci, ca nu poti sa stai toata viata fara sa faci nimic. Gaseste 200 de hectare si grajduri langa Deta, un targ frumos de campie banatana, numai bun pentru ferma unui moldovean pricopsit pe aici. 400 000 de euro.

Se duce la notar sa faca actele. Notarul il ia de la intrare.
- Domnul Viorel, am mai vandut pamantul dumitale inca o data, la niste nemti, cu 1 200 000 euro. Buna treaba, nu.
- Na sa le fie de bine, asta-i viata, io is multumit.

Ma intreb si eu ca intelectualul, daca pe Viorel nu il duce mintea, cum se poate una ca asta?
In 2 luni si fara parcelare, fara cadastru, fara scoatere din circuitul agricol si fara utilitati, fara valoare adaugata, undeva la marginea unui oras de la marginea Uniunii Europene niste nemti cumpara un teren de vaci cu un million si doua sute de mii de euro. Destepti, nu? Evenimentele din ultimele luni ne arata cat sunt de destepti, nu?

Din cate stiu eu, Viorel a reusit sa incropeasca o ferma de vaci de vre-o doua sute de hectare si incearca din rasputeri sa respecte normele europene pe fluxul tehnologic.
Intermediarul afacerii a cumparat din comision un Porsche de teren pentru prietena lui, una din blondele cu masini lovite care ma exaspereaza in trafic.
Nemtii stau cu banii blocati intr-un teren de vaci undeva la marginea Europei si spera.

Sper si eu ca Viorel sa nu faca infarct la mine in birou preocupat peste poate de vacile europene. In rest totul e bine, asta-i viata, io is multumit.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Neinchipuitele impozite sau o poveste stil "Jules Verne"

Stiati ca in Romania se platesc impozite foarte mari? Aveti idee cate impozite se platesc in aceasta frumoasa tara? Am auzit ca peste 200. Nu ma credeti?

Intamplarea, competenta sau norocul fac ca eu sa fiu membru in consiliul de administratie al unei companii privatizate recent, poate ultima privatizata in oras. Intr-o dimineata primesc un telefon de la directorul companiei Florin, care ma cheama de urgenta la sediu.

- Trebuie sa ne intalnim in consiliu. Astia de la finante ne imputa o suma mare, vreo 300 000 de euro. N-am de unde. O sa ne execute.

- Cat? Ce? Ce ai facut?

Sunt stupefiat sau surd in dimineata asta.

Ajung destul de repede la sediul societatii, in biroul lui cu vedere spre hotelul Continental si astept explicatii.

- Tu stiai de impozitul asta? 90% din veniturile din chirii. Se pare ca nu l-am platit de 4 ani. Stiai de el?

Sunt jurist si deci trebuia sa stiu. Ma concentrez, asta ca sa nu ma fac de ras… ma mai concentrez putin.

Impozitul de 90% din veniturile din chirii pentru spatiile comerciale. Nu am auzit in viata mea de asa ceva.

- Parca stiu, in “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri” ( ironic nu?) apare un impozit, dar asta se plateste de companiile de stat. Firma e privata, tu nu trebuie sa platesti asa ceva.

Ii raspund usurat.

- Acum nu, dar inainte? Firma asta trebuia sa plateasca in anii trecuti impozitul asta. Directorii dinainte nu l-au platit. Acum suntem buni de plata.

Deci sa recapitulez. Exista o lege numita “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri” care prevede un impozit special pentru spatiile comerciale detinute de companiile cu capital majoritar de stat. Discriminare deci… se plateste doar de unele companii. Cota exacta … 90%. Stiti cat este cota la un casino? 80%… mai mica deci. Cum se calculeaza aceste impozite? Nu stiu, pentru ca aceasta lege nu are norme de aplicare. De cand se calculeaza aceste impozite? Nu stiu… nu ati inteles ca aceasta lege nu are norme de aplicare.

Am inceput sa studiez aceasta speta si sa gasesc o cale de rezolvare a problemei. Au existat cateva procese care s-au purtat de contestatarii acestui impozit. Inalta Curte de Casatie in intelepciunea sa (asa am invatat la scoala, ca e inteleapta) a apreciat ca acest impozit special are caracterul unui impozit-sanctiune menit a obliga companiile de stat care detin spatii comerciale sa le vanda intreprinderilor mici si mijlocii private. Deci privatizare fortata… O.K…. economie de piata O.K…. intreprinderi mici O.K., inteleapta cu adevarat. Toate procesele au fost pierdute, privatizare sa fie.

Am inceput apoi sa caut in arhiva companiei fosta de stat pentru a vedea cum au aplicat “Legea pentru stimularea infiintarii de IMM-uri”. Au vandut in rate sau leasing 80 de spatii comerciale, azi probabil zece milioane de euro. Le-au vandut la valoarea de inventar, calculate ultima data prin 74’, anul cand m-am nascut eu. Le-au vandut unor intreprinzatori locali foarte cunoscuti: ofiteri de politie, consilieri locali, judecatori, lideri de sindicat.

Bine imi spun, au facut privatizare fortata, deci nu mai trebuie sa plateasca acest impozit-sanctiune. Ba da, trebuie sa il plateasca pentru spatiile comerciale pe care nu le-au vandut. Deci trebuiau vandute toate.

Am contestat impozitul la Ministerul Finantelor, am considerat ca e discriminatoriu si neclar si ca nu este conform cu principiile de impozitare europene reglementate in Codul Fiscal. Contestatia a fost respinsa de d-nul Capdefier. E in finante din 74’, anul cand m-am nascut eu.

Deci, cum ramane? Si pana la urma ce legatura exista intre Jules Verne si imobiliare?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Grecia

Vreti sa stiti cum e Grecia? E foarte frumoasa, va spun eu. Am fost in vara asta acolo. Mai precis in Creta, Herssonisos.

E si o tara foarte evlavioasa, in care biserica ortodoxa este foarte puternica. Eu am vizitat o duzina de biserici si putin a lipsit sa nu ma intorc sfant de acolo. M-am intors fara un leu dar sper… imbogatit spiritual.

Vorbesc serios… 3 euro magarul pana la intrare, 5 euro intrarea, 7 euro poza cu popa. Zece turisti pe metru patrat intr-un continu no flash please, no flash please. Totul a devenit comercial, muzeele au fost inlocuite cu magazine de suveniruri, fantanile cu apa sfantita de automate de cafea iar straiele bisericesti cu sorturi de pizer. Chiar vorbesc serios.

Obositi poate de inaltarea spirituala a pelerinajului sau de greabanul spinarii magarului cu 3 euro ne-am oprit dupa cateva zile in statiunea Hersonissos de pe malul Mediteranei.

Si cum in statiune treceam in fiecare zi pe langa un birou pe sticla caruia era gravat “Pascal Homes”. Si cum framantarea interiora si pasiunea pentru real-estate nu mi-au dat pace, am intrat intr-o seara pe la 18.00, atunci cand Kir Paschalis deschidea biroul de dupa-amiaza.

- As dori sa inchiriez o proprietate,

Am inceput sondajul.

- Sunteti straini… italieni?

- Din Romania.

- O… ortodocsi deci… e bine, avem ceva pentru dumneavoastra. Apartamente cu 2 sau cu 4 camere, pe colina cu vedere la mare. Sunt ale Manastirii Agios Nicolaous. Au cel mai bun pret.

- Au cel mai bun pret pentru ca sunt ale manastirii sau?…

- Ale manastirii Agios Nicolaous sunt mai ieftine decat ale bisericii Metamorfosis. Biserica a ars acum zece ani si are nevoie de bani, nu reduce preturile nici in extrasezon. 

- Nu avem nevoie de vedere la mare, ceva mai ieftin eventual?

- In stanga spre Gouves la capat e un intreg cartier, e al fundatiei Theoxenia din Oros Athos, dar trebuie sa stiti ca nu e voie cu muzica si galagie pana tarziu, maicutele sunt foarte stricte.

Asta e dialogul pe cat mi-l amintesc al intalnirii cu Kir Paschalis, proprietar de agentie imobiliara din Grecia.

Si intr-adevar in Grecia biserica ortodoxa e foarte puternica. Puterea sa e data mai degraba de bogatie imobiliara decat de spirit… sau asa am simtit eu, in cele 14 zile cat am fost in Grecia.

In Romania biserica ortodoxa e mai putin bogata in imobile, dar sper mai profunda in spirit. Desi face progrese.

Daca ar fi dupa mine as lasa afacerile imobiliare pe mana lui Kir Paschalis sau Dl. Ionescu iar parintele Antim sau parintele Nicodim s-ar preocupa de casa spiritului pentru sufletele noastre. Asta e menirea lor.

Dar pana la urma, ce stiu eu?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Buna vecinatate tiganeasca

Intr-o dimineata, colegul de bransa si bunul meu prieten Titus, vine foarte nervos la birou. Are chef sa se planga.

- Iar m-am certat cu banca. Nu ii mai suport. O sa ii dau in judecata. Tiganii ma sustin. O sa am martori.

- Din nou aceeasi poveste?

Il intreb.

Tiganii erau vecinii lui. Imi povestea des despre ei. Faceau gratare in fiecare seara si aveau grija sa afume tot cartierul. Dadeau muzica tare la Mercedesul second-hand iar dupa aceea zbierau unii la altii ca nu se aud prin curte din cauza zgomotului produs. El le comenta, pentru ca nu e lipsit de curaj. Ei comentau inapoi gesticuland cu tacamurile speciale pentru carne numite in popor “sabii ninja”. El facea reclamatii la Politie. Politia avea o tehnica speciala pentru a aborda aceasta problema si anume ca nu se baga. Era exasperat.

Intr-o zi, imi spune ca o banca a cumparat casa de langa el. Se simtea multumit. Vor lupta impreuna impotriva vecinilor recalcitranti. Zona va fi asigurata de politie. E bine sa te invecinezi cu o banca.

Noii proprietari au demarat imediat lucrari de constructii. O echipa din 20 de muncitori, majoritatea din Basarabia, au inceput treaba. Tiganii au comentat… o singura data. Au luat-o in freza. Din nou politia nu sa bagat. Era liniste.

Betoniere pompau, autocamioanele transportau de zor, pickamerele ciocaneau. Probabil construiau un buncar sub casa. Tot cartierul vibra ca la cutremur. A inceput sa cada tigla de pe casa prietenului meu. Peretii se crapau. De data asta nu a mai comentat.

Dupa trei luni sa lasat din nou linistea. Cladirea a fost puternic luminata. Atat de luminata incat a fost nevoit sa doarma cu storurile trase. Acum politia trece mai des. Adica de trei ori pe noapte pentru ca de trei ori pe noapte se declanseaza alarma… degeaba. Vin si mascatii uneori. Traieste cu gandul ca ar putea fi evacuat din cauza unei alarme false. A facut plangere la politie. Au venit de data asta si a fost obligat sa raspunda la 100 de intrebari. Daca are legaturi cu lumea interlopa… din astea.

Acum ii va da in judecata. Tiganii il sustin.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Cum se naste o Paradigma

In seara asta am primit un mail de la un prieten, Dan.

Contine o metafora care mi-a placut si am hotarat sa o pun pe blog:

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost “Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici…”

Ma veti intreba ce legatura are asta cu imobilul meu?

Daca il citez pe Dan as spune: Pai… sa ne imaginam maimutele ca fiind functionari la finantele locale, bananele ca fiind problemele pe care le ridica plata unui impozit pe un apartament si pe care unele maimute incearca cu buna credinta sa le rezolve urcand pe scara. Imaginati-va cercetatorii ca fiind functionarii superiori numiti politic si votati de noi si veti obtine Sistemul.

Sau imaginati-va ce vreti voi.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

De vorba cu un analist imobiliar

Trec deunazi pe la intersectia dintre strazile Vasile Alecsandri si Gheorghe Lazar si il vad pe Zlatco Si-nu-mai-stiu-cum. Zlatco Fara-nume e un tip cam la 30 de ani, dar poate sa aiba si mai mult. E prost imbracat, atat de prost incat ai senzatia ca e un cersetor. Senzatia de Zlatco Cersetorul se accentueaza daca ai observa ca abordeaza oamenii pe strada si incearca sa le vanda ceva. Daca nu reuseste, se multumeste cu intrebari mai cuminti despre vreme sau sanatate. Nu vorbeste italiana, germana, engleza, probabil ca nici cu romana nu sta mai bine dar se intelege cu toti. Mie vrea sa imi vanda un apartament in zona centrala, crede ca am nevoie de asa ceva, si mai rau, crede ca am banii. Zlatco Imobiliarul nu are firma si nu are nici macar un job dar toata lumea il vorbeste de bine si asta e cel mai important lucru.

- Ce faci? 

Il intreb.

- Analizez piata.

Imi raspunde foarte serios.

- Nu inteleg, te holbezi in directia asta si nimic mai mult. Te-am vazut si acum juma’ de ora. Cred ca te plictisesti.

- Parcarea asta din fata e foarte importanta. Daca te uiti bine la ea… analizezi piata, stii imediat ce se vinde si ce se cumpara, cine vinde si cine cumpara.

Imi spune prostia asta foarte serios si imi arata parcarea din fata Bisericii Sarbe, in Piata Unirii, o parcare tot timpul aglomerata si plina de masini de soi.

- Vezi BMW-ul ala X6, e a lui Toni, vinde terenuri in Dumbravita. Langa el e masina lui Sasa, ala e omu’ lui de incredere, are X5, n-are curaju’ la masina mai buna ca bosu’. Daca’s amandoi inseamna ca au gasit vreun strain sa-l indoape cu un teren. Iar fac bani buni. In stanga e rabla aia Mercedes Cobra a lu’ Nelu Stanici, ala are bani sa-i ingroape pe toti da’ umbla cu rabla aia. El aduce nemtii in oras la terenuri, are multe relatii afara si toti il respecta, fara el se duce dracu piata. Cre’ ca a adus nemti, da’ nu face afaceri cu Toni ca nu-i place de el. Vezi din start stii ca’s mai multi cumparatori straini care vin la terenuri. Din start stii ca exista nemti si ca se vand  terenuri in Dumbravita.

- Analiza curata.

Ii raspund si Zlatco Analistul ma innebuneste in continuare.

- Da’ de la cine cumpara Nelu Stanici? Cre’ ca de la Gavrilescu… e masina aia alba Audi Q7 parcata mai incolo. Isi face veacu’ prin Cafe de Paris, e destept, stie cum sa citeasca cartea funciara, stie cum se misca lucrurile si mai vinde cu probleme, mai pacaleste, intelegi. Daca ii vinde lu’ Nelu o pacaleala o sa iasa rau. Da’ Gavrilescu nu vinde decat case vechi, nu inteleg, cre’ ca s-a apucat si de terenuri. Vezi din start stiu ca o sa fie probleme cu o casa veche sau cu teren. Pot sa-ti zic si unde se ciomagesc dupa aia daca nu iese bine.

- Dar Toyota aia verde a cui e?

Il intreb curios de raspuns.

- Rav 4 e a lu’ Peter, are agentie imo pe Take Ionescu, da nu e tare ca ai’lalti.

- Stiu, a lui e, il cunosc, de aia te-am intrebat. Ai nimerit analiza. Tine 3 lei si du-te sa bei o cafea. Analizezi piata mai incolo.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Poveste

Miercurea trecuta ma viziteaza la birou o clienta, sa-i spunem Maria, care, fara introducere si fara prea multe politeturi incepe:

- Ajuta-ma sa plec de la asta, vreau sa demisionez, nu mai rezist. E al doilea Caritas din Romania, e o excrocherie si nu vreau sa o patesc.

- Stai putin, explica-mi despre ce e vorba. La ce firma lucrezi?

O intreb, incercand sa pun putina ordine in dicutie.

- Europlan, nu ai auzit de ei? Lucrez pentru Marius, e in conflict cu Boc la Cluj si acum o face si cu Ciuhandu la Timisoara. Dar am zis ca raman pana la sfarsit, orice ar fi… crezi ca e prost si nu stie ce se intampla?… cand i-am spus sa se bucure de ce are cat e inca in libertate, s-a suparat pe mine si a facut rau. Totusi, o sa raman pana la sfarsit. Contractul meu de munca e semnat de el in ambele locuri, deci e fals.

Intru-cat nu am inteles nimic din toata povestea, am incercat sa simplific putin lucrurile si sa concentrez discutia pe problema care ma interesa.

- Cu ce pot sa te ajut eu? Ce vrei sa fac pentru tine? Spuneai ca vrei sa demisionezi, e simplu.

- Nu inca, o sa vorbim la o cafea.

Si pleaca la fel de furtunos precum a sosit.

Si totusi, eu nu am inteles nimic din toata povestea. As fi misogin daca as spune ca e o poveste simpla a unei femei speriate.

Eu nu am inteles nimic din toate astea.

Incercand sa imi limpezesc gandurile si informatiile, am dat pe Google cautand Europlan.

A gasit mai intai o descriere a unui grup de firme de constructii si inginerie ce functiona in Cluj, Timisoara si Caransebes si care se lauda cu multe, constructii de biserici baptiste si un centru luteran mondial etc, etc. Linkuri catre o firma cu acelasi nume din Italia si o fundatie religioasa. Unele linkuri erau false sau domeniile blocate de hosting. Cautand despre Europlan Caransebes ajung la o firma Europlan din Cipru, in timp ce site-ul firmei din Italia mergea brici. Mai jos am gasit pe domenii de blog sub numele Marius Leontiuc ca fiind postate copii dupa autorizatii si certificate de urbanism semnate de Emil Boc. La repezeala am remarcat cum, in urma unei singure cereri sau emis 3 sau 4 documente de catre primaria Cluj prin diverse servicii si ma gandesc ca documentele sunt false sau eu sunt un nepriceput de nu inteleg nimic. Urmeaza forumuri in care diversi injura pe acelasi Marius Leontiuc. Si altele.

Miercurea asta, asta care a trecut, ma viziteaza la birou o clienta, sa-i spunem Maria, care fara introducere si fara prea multe politeturi incepe din nou:

- Sunt chemata la Cluj la DNA, martor. L-au arestat pe Marius. Ce sa fac?… nu pot sa-l infund si mai tare.

- Da stiu, Marius Leontiuc si Europlan, Am vazut ca a luat bani pentru constructii pe care nu le-a mai facut.

Ma dau cunoscator de data asta.

- Auzeam colegii care se intrebau cum de se mai vand apartamente pe Eneas, cand terenul e deja vandut. M-am speriat atunci cand au venit unii din Cluj si au zis ca il omoara pe Marius. Nu au cumparat apartamentul ei, dar aveau procura, si au venit sot si sotie si i-au dat cu un cuier in cap si a adormit Marius al meu. Eu nu ma duceam la Cluj decat sub pseudonim ca eram PR si daca aflau aia, ma omorau. Acum ce sa le spun la procurori?

-Ma tem ca adevarul.

I-am raspuns mai sigur de data asta.

- O sa vorbim la o cafea.

Si dispare lasandu-ma din nou in ceata.

Eu marturisesc ca nu am inteles nimic din povestea asta.

In schimb daca dau acum pe Google, lucrurile se mai limpezesc putin. Nu e decat o poveste pentru fraudaimobiliara.ro.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)