Las Vegas

Las Vegas este inainte de toate un brand imobiliar. Daca am cumula valoarea tuturor bunurilor imobiliare ce se afla in Las Vegas sunt convins, dar absolut convins ca ar depasi valoarea bunurilor imobilelor din Romania, adica din intreaga Romanie. Cine ma poate contrazice sa o faca acum si ma voi oprii din scris. Acum…

Statie de cale ferata in mijlocul desertului, Las Vegas, Nevada avea 24.000 de locuitori in 1950 anul in care se instituie in localitate un regim fiscal permisiv pentru o activitate economica ciudata: jocurile de noroc. In 1960 avea deja 65.000 de locuitori in timp ce astazi in zona metropolitana locuiesc aproape 1 milion si jumatate de oameni, in general oameni prosperi.

Nu vreau sa fac o apologie a jocurilor de noroc. Orasul Timisoara are probabil mai multe cazinouri decat avea in 1960 Las Vegasul-ul dar nu va ajunge niciodata la prosperitatea acestuia. Vreau doar sa vorbesc despre regimul fiscal permisiv si inteligent imaginat pentru a aduce bani, multi bani la bugetul local si national si care a stimulat in aceeasi masura initiativa privata intr-o maniera pe care doar cei care au vizitat macar si in trecere Las Vegas-ul si-o pot imagina.

Pentru a va face o idee, chiar superficiala despre valoarea imobiliara si financiara a acestui indepartat oras este suficient sa urmati linkurile acestui post.

Ma intreb doar cat poate sa fie de greu pentru jalnicii nostri lideri sa imagineze un sistem fiscal coerent si stimulativ cladit pe ruinele unor statiuni parasite cum ar fi Baile Herculane sau Tusnad si care sa stimuleze cladirea unor afaceri private prospere odata cu incasari bugetare coerente si oneste. Lipsa de inteligenta si bun simt limiteaza sistemul fiscal romanesc la cresteri desantate ale TVA-ului sau taxe ascunse sub forma de amenzi si autorizatii. In timp ce cu multa vreme in urma unii au transformat desertul intr-o bogatie inimaginabila pe la noi altii, ai nostri mai exact, ne prostesc cotidian cu “dezastruoasa mostenire” sau “baietii destepti din energie” pentru care eu, tu platim impozite umflate fara nerusinare.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Ma fac japonez

Incercam sa vad ce efecte are dezastrul din Japonia asupra pietei imobiliare de acolo. Si am gasit urmatorul articol… si imi permit sa il comentez.

Doua dezastre naturale si un accident nuclear intr-o Japonie cu o economie fragila, fara semne de iesire din criza, inseamna mai mult decat dezastrul imediat.

Doua dezastre naturale destul de curente, din pacate, in Japonia si un accident la o centrala nucleara departe, chiar foarte departe de un accident nuclear. Pentru cei cu memorie mai scurta amintesc doar de Cernobal. Intr-o Japonie care este, inca a doua economie mondiala, competitiva si cu resurse financiare si umane imense, de neimaginat aici in estul Europei.

Piata imobiliara a fost ingenuncheata. Zone intregi vor trebui reconstruite, zone uriase trebuie aduse din nou in civilizatie dupa ce toate serviciile au fost intrerupte.

Ma indoiesc sincer ca piata imobiliara a fost ingenunchiata. Zonele astea intregi reprezinta cam 1% din suprafata teritoriului national. Prin comparatie, inundatiile din Banat din 2005 au acoperit o suprafata echivalenta de teren cu apa.

Poduri, drumuri, cai ferate, case, linii de electricitate – toate trebuie inlocuite. Desi toate acestea par probleme locale, atat aparitia cat si rezolvarea lor au implicatii mondiale.

Asa este, toate trebuie inlocuite si pun pariu ca toate vor fi inlocuite intr-un an de la momentul dezastrului. Nu prea imi imaginez cum reconstructia acelor elemente de infrastructura are implicatii mondiale. Nu imi imaginez nici ca vreuna dintre firmele din Romania sau Papua Noua Guinee va participa la aceasta reconstructie, dar poate sunt eu lipsit de imaginatie.

In Japonia, Ministerul Stiintei si Tehnologiei documenteaza anual efectul cutremurelor asupra pietei imobiliare. Potrivit ultimului raport din acest an, fiecare cutremur aduce o ieftinire cu 10.000 yen (88 euro) din chiriile lunare si de 3.8 milioane yen (33.600 euro) din valoarea locuintelor. Asta inseamna cam 16% din chiria medie si 13% din valoarea medie a unei locuinte.

Intrucat in Japonia au loc anual cateva sute de cutremure, mai mari sau mai mici, si apreciind ca fiecare aduce o ieftinire de 16% la chirii ar insemna dupa un calcul simplu ca in Japonia chiriile sunt mult sub zero ieni sau zero euro sau zero ce vreti voi iar mie deja imi vine sa inchiriez o casa pe malul unui lac din Japonia.

Si daca tot veni vorba cu ce as face, pai as mai scrie si un articol empiric, mai empiric decat cel pe care il comentez acum si as sustine in el ca 1 milion de romani ar emigra in Japonia, acum dupa dezastrul asta care a dus la prabusirea pietei imobiliare de acolo. Si cred ca as fi mai aproape de adevar...

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Vecinul lui Miki O.

Am descoperit un post interesant pe blogul colectiv al celor de la Imopedia. Unul intre foarte multe neinteresante  Este scris de Miki O. si chiar daca nu stiu cine este Miki O. cel putin am aflat cate ceva despre vecinul lui.

Vecinul meu este inginer constructor. Dar asta de pe la mijlocul anilor 90. Pana atunci, era profesor de atelier. Pe urma s-a facut constructor, ca era mai banos. Apoi au crescut si cei doi baieti ai lui, pe care i-a indrumat pe aceeasi cale. Ca era banos. Cei trei – dotati fiecare cu o cantitate considerabila de materie cenusie, au reusit cu usurinta sa atraga in jurul lor alti muncitori mai putin norocosi la acest capitol. S-au facut lideri de echipa adica. Impreuna, au inceput sa construiasca. Mult. Fix inainte de criza, tatal constructor conducea un Porsche Cayene Turbo S. Fiul cel mai avea un BMW seria 6. Cel mic, un seria 3. Sotia celui mare avea un Touareg. Ma gandeam:
a) sunt prosti si si-au bagat toti banii in masini, gandindu-se ca banii sunt mai tari decat apa de la robinet, respectiv o resursa infinita.
b) or produce atat de mult incat isi permit sa isi ia cele mai tari masini dar sa puna si deoparte bani pentru zile negre
A venit criza. Tatal conduce un Opel Astra. Cei doi fii conduc fiecare cate un BMW de prin 2.000. Sotia conduce un Opel Corsa. In concluzie, am ales varianta a).

Acum construiesc casa unui alt vecin. Mana cereasca pentru ei, banuiesc. Ii si aud: “Cine sunt mai aia de iti fac casa cu atatia bani? Hai mai vecine, ca ti-o fac eu cu jumate din bani. Uite, am construit tot cartierul! Si vorba aia, suntem vecini, nu imi permit sa imi bat joc de casa ta, ca sunt aici, langa tine, ma poti linsa de viu daca e nevoie. Sunt om serios!”
Dupa cum spuneam, descurcareti vecinii mei. Poate or fi invatat si ceva despre contabilitate si gestiune in vremurile astea grele. Banuiesc ca e greu sa conduci o masina care chiar are nevoie sa schimbi viteze sau sa te uiti peste umar cand mergi in marsarier in loc sa te uiti prin camera asistenta.

Va recomand sa cititi si Roz cu picatele.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Cuvinte care dor... degeaba

Acum mai bine de 10 ani, Artur Silvestri, despre care am mai vorbit pe aici, spunea despre mediul imobiliar romanesc ceea ce voi cita mai jos.

Dur pana la rautate, cinic si pesimist… dar adevarat.

Dar oare lucrurile s-au schimbat cumva, catva intre timp. Va las pe voi sa apreciati.

Si spuneti-mi si mie, va rog.

Wall Street: Cat de dezvoltat este mediul de afaceri imobiliar in Romania si ce traiectorie reuseste el sa mentina?
Ceea ce se cheama, de obicei cu un termen pompos, „mediul de afaceri imobiliar“ de la noi este dezvoltat artificial si haotic.
Mult din „raul romanesc“ se manifesta si aici. Apoi, aici, mai tot ce se face, se face cu o lipsa totala de „spirit nemtesc“, adica fara un proiect clar si de fapt, fara „gospodarism“. Toate se proiecteaza in fictiune si cu irealism: vrem sa dezvoltam turismul — unde aici potentialul este urias — desi nu avem „drumuri“, lasam sa se lateasca orasele desi in „noile sate de miliardari“ nu curge decat apa din fantana proprie si abia cate o vaga legatura la gazul metan incalzeste casa si apa casnica iar la Snagov (care este un extract de „realitate negativa“) domeniile ridicate de „les nouveaux riches“ isi scurg dejectiile in apa lacului devenit mort, de fapt o hazna colectiva unde, cateodata, „vipurile“ se imbaiaza. Suntem intr-o faza convulsiva, de fapt previzibila, unde Marile Manevre se fac in spatele usilor inchise: „ciclul agentiei imobiliare“ este incheiat iar „ciclul consultantei“ inca nu s-a constituit daca va mai apuca vreodata sa se constituie si nu va fi inlocuit de „cartelul caselor de avocatura“ ce face si desface totul in aceasta tara. Dar, pana la urma, aici, cine vrei si cine nu vrei (de la avocati, notari si functionari de stat si pana la metrese, „samsari“ si „baieti fara meserie“, dar buni la toate) se ocupa de „imobiliar“ cu gandul de a-si extrage un „ce profit“ prin invarteala, presiune sau „joc de bursa fraudulos“. Urmeaza institutiile, a caror actiune parazitara este fenomenal de brutala si sfidatoare. Ati mai pomenit in lume un Stat care sa fabrice legi iscusite numai ca sa-i oblige pe cetateni sa-si vanda pamantul ieftin? Eu n-am mai vazut asa ceva.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Valkiria, saga fara de sfarsit

De d-ul Hergan am auzit prima data la inceputul lui 2006 cand, in calitate de reprezentant al AVAS am participat la o adunare generala a actionarilor societatii Solventul S.A. din Timisoara. Trebuia numit un nou administrator la societatea aflata in insolvabilitate si eu aveam mandat sa fac asta. De la inaltimea celor 80 de procente pe care le avea AVAS-ul in Solventul, trebuia sa fie usor. Alocasem 15 minute pentru adunarea asta, aici incluzand si socializarea

A durat 4 ore in care cred ca am slabit 2 kg si doar sacoul acoperea petele de sudoare ce imi acopereau camasa. “Opozantii” mei erau societatile VGB Oil si Tender SA si erau reprezentate fiecare de presedintii consiliilor de administrare si 2 avocati iar acestia mi-au fost profesori in facultate, cu totii. “Secretara” ce redacta procesul-verbal al intalnirii era un maestru al dreptului penal si s-a dovedit cea mai prietenoasa fata de acolo.

Fata in fata la 1 metru distanta si fara medierea vreunui judecator… 4 ore.

Nu intru in detalii si va las doar sa cititi presa momentului.

Pana la urma a iesit asa cum trebuia, adica asa cum scria in mandat ca trebuie sa iasa. Am fost felicitat de lichidator, de noul administrator si de AVAS iar fara falsa modestie spun ca am fost admirat de cei cu care s-a intamplat sa ma lupt in proceduri.

Toata noaptea care a urmat am stat pe internet pentru a afla ca miza adunarii generale pe care am condus-o se ridica la 28 de milioane de euro. Si nu mult a lipsit sa iasa rau…

Dar sa vedem ce mai spune d-ul Hergan astazi…

Despre faptul ca nu a anticipat criza pot confirma, Solventul Timisoara al carui proprietar este prin Valkiria Invest este tot acolo, pustiu, dezolant, mizer si sinistru…
 
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Roz fara picatele

Alte articole, alte comentarii… cum ca va fi din nou roz, poate fara picatele dar va fi din nou roz in imobiliarul romanesc. Eu unul nu cred ca fost vreodata roz, adica un roz adevarat si nu va mai fi niciodata nici macar rozul fals care a fericit speculantii, picofirmele de constructii ale fratelui mai mare si agentiile imobiliare one-man-show de pana in 2008. Dixit. Si pun pariu…

Potrivit datelor furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), într-un comunicat citat de Mediafax, în 2010 au fost derulate cu 2.5% mai multe tranzacții imobiliare decât în cursul anului 2009.
Astfel dacă în 2009 au fost înregistrate un număr de 562.637 tranzacții imobiliare, la nivelul anului 2010 acestea au fost de 577.023, cu 14.386 mai mult. Cele mai active luni din acest punct de vedere au fost lunile decembrie cu 53.307 tranzacții imobiliare și martie cu 53.181 tranzacții. Cele mai multe acte de garanție imobiliară s-au semnat în lunile martie, cu 14.180 ipoteci și respectiv decembrie (13.733). La nivel național în 2010, numărul total al actelor de garanție imobiliară a fost de 132.814, față de 119.266 în 2009.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Iasomie... in extindere

Ma uit la televizor si imi amintesc. Revolte de strada in Tunisia, revolutia WikiLeaks, revolutia de iasomie.

Nu stiu cand infloreste floarea de iasomie. Dar atunci, in septembrie era inflorita si raspandea mirosul suav printre dealurile Cartaginei. Era printre cele mai frumoase locuri pe care le vizitasem vreodata.

Dealurile de la malul marii ce formau cartierul rezidential Cartagho erau inverzite si incarcate de flori intr-un absolut contrast cu desertul galben si fierbinte din seara trecuta. Aleile ingrijite, palmieri, indicatoare de circulatie si ofiteri de politie in uniforme incarcate, resedinte incantatoare in stil arab sau francez si flori, rondouri de flori, multe flori. Intr-o parte un gard inalt, alb, ingrijit, interminabil, in stanga aceleasi resedinte incantatoare.

Kinga, ghida noastra poliglota ne lamureste:

-Trecem prin dreptul palatului prezidential, in dreapta soselei, va rog nu faceti fotografii, este interzis. In curand vom ajunge la destinatie, ruinele romane ale orasului Cartagina.

Ne aflam in cel mai select cartier al orasului Tunis, resedinta presedintelui si a membrilor guvernului.

-Ruinele orasului Cartagina sunt patrimoniu Unesco si beneficiaza de un regim special. Lucrul asta s-a intamplat la cererea Frantei. Presedintele Ben Ali a hotarat sa isi construiasca aici o resedinta. Imediat dupa aceea, membrii de frunte ai guvernului si ai partidului sau au inceput sa isi construiasca vile, cat mai aproape de cea a presedintelui. Era important sa fie in preajma sa. Dar construind resedinte, au dezgropat vestigii antice, cartagineze si romane pe care le-au distrus. Lucrul asta s-a intamplat pana cand Unesco a hotarat sa ia sub protectia sa aceste vestigii si sa ceara de urgenta intreruperea lucrarilor. 

In stanga, in dreapta flori, rondouri de flori si miros de iasomie.

-Am ajuns. Va rog sa faceti fotografii doar inspre mare si in partea dreapta. In stanga este palatul presedinelui Ben Ali. Fotografiile sunt interzise.

Cobor destul de intrigat de faptul ca nu voi putea sa fotografiez tot ce doresc. Trebuie sa am grija pe unde calc si nu voi putea sa depasesc limitele fizice si mentale trasate de “presedintele Benali”, ciudata situatie.

Ma uit la televizor si imi amintesc. Asa era Tunisia acum cateva luni pe cand ma aflam acolo. “Democratie autentica”, printre cele mai liberale si mai avansate state arabe era guvernat de presedinti cu mandate de cate 30 de ani, cu discrepante sociale si culturale evidente si cu o lipsa totala de respect pentru patrimoniul cultural national. O continua frauda imobiliara ce nu avea drept pagubit decat poporul tunisian.

Ma hazardez sa continui spunand ca revolutia de iasomie este suava prin “parfumul” sau dar lipsita de efecte profunde pentru societatea tunisiana. Palatul presedintelui ar putea fi demolat dar resedintele celor apropiati lui vor ramane in picioare pentru a perpetua o administratie democratizata doar de fatada.

Si asta ca in alta “democratie originala’’ care la 20 de ani de la disparitia “geniului Carpatilor” este guvernata de alte genii cu acelasi respect pentru patrimoniul cultural national ca sa amintim, nu de Sarmisegetusa ci doar de Lipscani.

P.S. E totusi un inceput faptul ca pot povesti despre Kinga fara sa ma tem ca ar putea fi arestata si expulzata pentru vorbele sale

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)