In week-endul asta am fost la pescuit. E prima data in ultimii zece ani cand merg la pescuit, deci sunt un mare pescar.
Am fost pe Semenic, in Caras-Severin pe lacul Trei Ape. O zona superba cu munti, paduri inca nedefrisate si ape, zic unii pline de pesti. Relaxare si soare, numai bine sa iti petreci un week-end dupa o saptamana obositoare.
Ajungem dupa-amiaza pe la 3 si dam o raita pe malul lacului. Multi pescari si ceva turisti si se pare ca cele mai bune locuri de pescuit au fost luate. E o chestie si cu locurile astea de pescuit, unele sunt mai bune decat altele. In fine… pentru cunoscatori.
Ajungem in cele din urma intr-un golf cu padurea pana in buza apei, iar prietenul meu incepe ritualul stravechi al pescarului patimas. Privim lacul, il simtim, cercetam imprejurimile, comentam putin despre pescarul din dreapta si putin despre cel din stanga, atat cat sa nu ii deochem, despachetam undita, daca se poate Shimano, montam, aranjam, montam din nou.
Eu, mai modest, imi pregatesc un scaun pliant si deschid o bere.
Numai bine ce ne asezam la locurile noastre, iar eu ma gandesc ca s-ar putea sa ma plictisesc, cand de partea cealalta a lacului, deci cam la 400 de metrii, un grup de tineri tin sa ne aminteasca ca ne aflam in week-end si trebuie sa ne distram. Din boxe puternice ne canta “Vama veche”. Prietenul meu, incepe sa maraie:
- Cu astia nu facem treaba. Pestii se sperie si fug in larg.
ofteaza si continua:
- Nu imi place asa, noua ne trebuie liniste. Nu mai poti sa faci nimic de ei.
Pe mine nu ma deranjeaza muzica, dar ma gandesc ca pentru pesti conteaza. Ma mai gandesc ca prietenul meu a parcurs 200 de km, a carat un intreg arsenal de pescuit si destule doze de bere pentru a gasi liniste. Si e nasol…
Deodata, niste zgomote, mai degraba zbieraturi se aud din spatele nostru.
Un copil, probabil pana in zece ani, coboara hotarat panta impadurita, de la sosea pana la buza lacului.
- E pamantul meu… pleaca de aici.
cu repetare,
- E pamantul meu… pleaca de aici.
Un copil, mai exact o fetita, tipa cu obraznicie ca din gura de sarpe, in timp ce unul din noi e blocat cu undita in mana, celalalt cu doza de bere.
In urma, un barbat, coboara spre noi la fel de hotarat.
- Buna ziua, nu va suparati, dar va rog sa plecati de aici pentru ca aici e terenul meu. Nu aveti voie sa pescuiti. E teren privat.
Deci eram pe malul unui lac, in mijlocul padurii, pescuiam, daca nu va amintiti.
Aici sar peste o etapa, refuz sa imi amintesc diverse senzatii, cuvinte si gesturi. Vreau doar sa spun ca atunci am fost alungati, pentru ca asta e cuvantul, de pe malul lacului Trei Ape, despre care stiam ca face parte din domeniu public, despre care speram ca nu va fi imbacsit cu case de vacante construite haotic, pontoane care nu respecta normele de protectie de vre-un fel si civilizatia de tip romanesc care nu vrea sa convietuiasca in armonie cu natura.
Ma intreb doar daca am fi fost la pescuit undeva pe malul unui lac din Japonia, cum ar fi aratat postul meu? Probabil ca am fi prins si ceva peste.
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu