vineri, 26 noiembrie 2010

Imi trebuie un psiholog

Ma puteti ajuta cu un psiholog? Am mare nevoie de asa ceva.

Vi s-a intamplat vreodata sa vorbiti cu cineva tet-a-tet sau la telefon si sa va enerveze la disperare conversatia? Sa ii explicati care este pozitia dumneavoastra, de ce ati actionat in vreun fel, etc. iar interlocutorul sa o tina pe a lui, fara ca macar sa va asculte, fara ca macar sa il intereseze ceva din ceea ce ati spus, sa o tina pe a lui pur si simplu si sa va repete la nesfarsit propriile argumente ilogice intro discutie ce se dovedeste pana la urma fara miza?

Astazi mi s-a intamplat lucrul asta de trei ori cel putin. Si am mare nevoie de un psiholog. Sau macar de o carte motivationala. Aveti una sa imi imprumutati?


Dar stiti, nu din acelea care te invata sa te pui in pielea interlocutorului, sa il intelegi, sa vezi lumea prin ochii sai si sa ii apreciezi argumentele ca pe niste adevaruri universale de la care nu exista loc de interpretare. Nu. M-am saturat de astfel de carti si de o astfel de atitudine. Una care sa te invete sa il asculti in liniste fara sa il auzi, una care sa te invete sa iesi din universul real al unei discutii stupide fara miza in care nu ti-ai dorit vreodata sa intri si purtata cu oamenii care nu reprezinta nimic pentru afacerea si cu atat mai putin pentru viata ta si printr-o meditatie transcedentala sau alta tehnica normala, anormala sau paranormala sa te ajute sa visezi cu ochii deschisi la ceva frumos.

Una din asta aveti? Caut cu disperare asa ceva…
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 19 noiembrie 2010

ImoGoogle sau Agentul 2.0

Citesc zilele astea o carte despre internet scrisa de Jeff Jarvis. Se numeste Ce ar face Google? Imi place mai ales viziunea lui despre agentiile imobiliare si agentii imobiliari. Dati-mi voie sa il citez:

As infiinta o companie care nu face altceva decat sa sustina piata de imobiliare intr-un internet deschis, publicand anunturi pe craigslist, facand poze si filmulete de prezentare, creand pagini de internet pentru fiecare casa, asigurandu-se ca acele pagini pot fi gasite la o cautare prin Google, chiar si cumparand publicitate pe Google. Gratie lui Google poti face acest lucru pe cont propriu cu linkuri catre oricate fotografii vrei (serviciu gratuit pe Google Picasa), tururi video (gratuit pe You Tube si usor de filmat cu o camera de 100 de dolari); harti cu puncte de interes (gratuit pe Google Maps); o privire din aer (multumita Google Earth); si liste si cronici ale restaurantelor din apropiere (gratie Yelp, de asemenea disponibil pe Google Maps).Vanzatorii pot publica linkuri catre locurile lor preferate de petrecere a timpului liber, catre supermarketurile din zona si pot face sugestii de locuri de joaca pentru copii. Odata cu casa, poti vinde si experienta, stilul de viata, comunitatea. In curand le vei putea face cunostiinta cumparatorilor cu vecinii tai prin linkuri catre blogurile sau paginile lor de Facebook. Multi proprietari nu ar vrea sa se ocupe de asta singuri deci exista oportunitatea de a crea o afacere care sa-i ajute in acest demers. As vinde aceste servicii si optiuni contra unor sume fixe, nu a unui comision din pretul de vanzare…………………


Cumparatorii au la dispozitie instrumentele internetului si ale tehnologiei mobile pentru a prospecta un anumit cartier. Servicii noi aparute precum EveryBlock.com publica tot felul de date cu privire la o anumita adresa – infractiuni, permise de constructie, chiar si curatirea zidurilor de graffiti. Outside.in sorteaza articolele de pe bloguri in functie de pozitionare pentru ca tu sa poti citi ce au de spus vecinii tai. Printr-o cautare inteligenta, cumparatorii pot avea acces la informatii despre scoli sau arhivele de stiri locale. Pot cauta si contacta utilizatorii de Facebook care locuiesc in zona. Un serviciu recent si foarte bun numit CleverCommute prezinta imagini reale din iadul numit trafic. Toate aceste date la care ai acces fac mult mai mult decat agentul care-ti spune ca toate cartierele sunt minunate si ca fiecare casa are potential……………………………

Agentul 2.0 va avea propriul sau site plin de informatii unde poti afla orasele de care se ocupa si casele in a caror vanzare sa implicat, cu linkuri catre o sumedenie de informatii locale.

Hmm. Chestiile astea vor da peste noi dupa vre-o zece ani, dar vor da…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

miercuri, 10 noiembrie 2010

Propaganda occidentala

Nemtii nu sunt niciodata multumiti… pe bune. Ba ca aia dureaza prea mult, ba ca cealalta se impoziteaza de doua ori. Nu inteleg de ce se raporteaza vesnic la Germania.

Poate lucrurile sunt uneori imprevizibile, dar sa nu uitam ca hazardul este singura constanta din univers (exista o teorie in acest sens, am citit despre ea in Codul lui Oreste), poate procedurile sunt subiective dar functionarii sunt oameni pana la urma, pot fi uneori obositi, alteori prudenti (si nu este normal sa isi asume responsabilitati inutile, mai ales acum cu reducerea de salariu).

Eu cred ca toate astea sunt aere de superioritate imperialista si nu vad ce cauta pe aici nemultumiti fiind cand ar putea sa investeasca in alta parte unde conditiile lor sofisticate de chitibusar sunt pe deplin satisfacute (cum ar fi Statele Unite sau Australia si alte cateva state dintr-astea).

Mai nou, cica au facut un studiu (academic zic ei, de parca noi nu am avea Academie, chiar mai multe) si au analizat procedurile necesare unui investitor strain pentru a dobandi un teren in vederea deschiderii unei afaceri. Si zic astia ca timpul necesar pentru a intra, ca proprietar, in posesia unui teren pe care se poate cladi o afacere variaza intre jumatate de an (in Nicaragua sau Sierra Leone, adica acolo unde nu sunt academii, noi avem chiar mai multe) si doua saptamani (in Armenia, Georgia, Coreea de Sud sau Sudan, adica Sudan c’mon, astia cu studiul lor cred ca se plictiseau, pe bune).


Din punctul de vedere al procedurilor, autoritatilor canadiene le sunt suficienti doi pasi (da, de politie calare canadiana); in Venezuela e nevoie de 19 formalitati, in Uganda de 21. In Romania, numarul acestora este de 7 (fata de 9 in Moldova, adica cica la ei mai trebuie de la Presedinte si de la Ministerul Securitatii) iar cel al zilelor de care un strain are nevoie pentru a pune pe picioare o afacere este de 11, cu una mai mult decat dincolo de Prut (ca parca nu mai trebuie sa te si odihnesti o zi, doua, chiar daca esti neamt, nu). Banca Mondiala a studiat climatul investitional din 87 de natiuni.

Daca va intereseaza prostia asta cititi si voi, eu m-am plictisit deja…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 29 octombrie 2010

Glasul pamantului

Dobandirea unei bucati de pamant reprezinta o intreprindere anevoioasa la romani. Prin traditie cumpararea iar uneori insasi detinerea unui lot de teren inseamna o epopee judiciara care doboara nervii si averea taranului roman…

Parca dintotdeauna a fost asa. Cu balcanismul birocratic si sarac al perioadei interbelice, cu reformele agrare incomplete si prost gandite, cu un comunism CAP-ist batjocoritor si cu o vesnica tranzitie paguboasa pentru mediul rural romanesc.

Orice incercare de a venii in sprijinul celor care doresc sa dobandeasca un teren merita a fi salutata si multiplicata.

Am hotarat deci sa preiau un articol aparut in Saptamana Financiara si sa il public. Consider ca acest lucru face parte din menirea acestui blog de a educa, pur si simplu…

Tot mai mulţi oameni care aleg să ocolească dezvoltatorii imobiliari sunt preocupaţi acum de criteriile după care trebuie ales terenul pentru construcţia locuinţei

Relatările celor păţiţi cu dezvoltatorii rezidenţiali se înmulţesc în ultima perioadă. Asta îi face pe tot mai mulţi doritori de locuinţe să ia în considerare achiziţia unui teren pentru construcţie. Şi construcţia de case s-a lovit însă de multe probleme în ultimii ani, mai ales ca urmare a calităţilor terenului. O minimă orientare pentru alegerea unui teren se poate dovedi deci utilă.

Principalele aspecte neglijate de cumpărătorii de terenuri pentru construcţia unei case proprii au fost în ultimii ani accesibilitatea utilităţilor, deschiderea, lăţimea drumului de servitute şi, nu în ultimul rând, studiul geotehnic. Insuficienta atenţie acordată acestor aspecte şi concentrarea aproape exclusivă pe preţ a condus la derapaje precum absenţa utilităţilor, teren insuficient pentru construcţia propusă iniţial şi, uneori, chiar inundarea locuinţelor.
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 22 octombrie 2010

Laudatio creativitatii

Anunturile imobiliare din ziar erau odinioara simbolul pietei centralizate. Daca vroiai sa cumperi sau sa vinzi o casa trebuia sa te deplasezi pana la sediul publicatiei, pentru ca acolo se intamplau lucrurile, acolo venea lumea care avea nevoie de ceva. Nu exista alt mijloc prin care potentialul cumparator se putea intalnii cu vanzatorul. Asta ca sa nu pomenim de agentiile imobiliare…

Apoi a aparut internetul si site-ul craigslist, al carui fondator, Craig Newmark, este privit ca responsabil pentru pierderile de miliarde de dolari inregistrate de industria publicistica. Ca sa nu pomenim de agentiile imobiliare…

Este total nedrept. El a creat doar un instrument care eficientizeaza piata, aducand miliardele in conturile celor care efectueaza tranzactiile. Daca nu ar fi facut-o Craig, cu siguranta ar fi facut-o altcineva.

Craigslist este doar o piata mai ieftina si mai eficienta.

Si intru-cat lucrurile bune merita a fi copiate a aparut si la noi MagazinulDeCase.ro, o platforma menita sa puna fata in fata prin intermediul internetului pe vanzator si cumparator. Iar afacerea se pare ca a facut toti banii.

La 2 iunile 2010 Sanoma Hearst a achizitionat MagazinulDeCase.ro pentru o suma frumusica…

Si la mai mare :)

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 15 octombrie 2010

3-0

Eins: Alpii Austriei, zapada inca pe culmi, autostrada impecabila marcata si curata, sosele perfecte, semnal full la telefon, supermarket in dreapta, benzinarie cu service in stanga.

Unu: Carpatii Transilvaniei, zapada topita in intregime, poate ramasa putin pe Fagaras dar murdara, autostrada in constructie de mult, sosele cu gropi si ceva semafoare de santier, dar nu multe, semnal la telefon cand si cand, mai mult fara semnal, supermarket daca ocolesti orasul care nu are centura.

Zwei: Pensiune familiala, adica fiecare familie are pensiunea ei, fiecare sat are zeci de pensiuni fiecare cu familia ei, fiecare unice, fiecare curata si dichisita, traditie si bucatarie traditionala.

Doi: Pensiune familiala, adica a familiei unui politician de la Bucuresti, fiecare pensiune cu politicianul ei, cam la zece-cincisprezece sate o pensiune, unele curate, altele nu, traditie si bucatarie traditionala.

Drei: Aprilie in afara sezonului, miercuri in mijlocul saptamanii, nici o sarbatoare legala sau religioasa, cautam 3 ore si mergem 40 de kilometrii pentru a gasi un loc liber intr-o pensiune, cu greu gasim.

Trei: Iulie in mijlocul sezonului, vineri seara la inceputul week-endului, liber peste tot, cu greu gasim ce vrem.

Eu zic ca e drei-zero pentru ei. Voi ce ziceti?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 8 octombrie 2010

Trecuturi prezente si prezenturi trecute

Am copilarit la bunici, pe o strada din cartierul numit pe atunci “Intre vii” undeva in partea de nord a orasului Timisoara. Strada era formata din case de caramida cu un singur nivel si era locuita de romani, nemti, unguri, sarbi iar undeva pe la coltul cu Pomiculturii la umbra unui artar de cateva sute de ani care mai inverzeste si azi se afla un conac despre care se spunea ca apartine unui evreu. Era fabulos acest lucru desi nu prea stiam eu ce este un evreu.

Teta Neni, Ieci pe care il chema de fapt Adolf, sarboaica cea nebuna, domnul Krimm, domnul Ram, parintii lui Tunde, unul ungur celalalt neamt si evreul cel bogat care spera sa plece in tarile calde dar nu il lasau securistii sunt vecinii cu care am copilarit. Si am copilarit frumos.

Strada era curata iar casele ingrijite. Daca neamtul de la nr.51 isi punea rulouri la casa era imediat imitat de toti, iar o incuietoare mai smechera pentru poarta inventata de Ieci era apoi montata la toate casele fara plata vreunui brevet de inventie decat poate o gura de slibovita sau rachie. Si toata lumea era fericita.

Revolutia… Nemtii au plecat in RFG, ungurii s-au mutat pe aiurea, sarboaica a vandut casa si s-a dus la bloc iar evreul a plecat pana la urma in tarile calde ale evreilor. Bunicii s-au dus impreuna cu ceilalti bunici de pe strada, iar strada a inceput sa fie populata de noile generatii ale clasei de mijloc sau de imbogatitii post-decembristi. Casele de caramida cu un singur nivel au fost inlocuite cu vile cochete cu tamplarie din aluminiu si faianta. Strada se transforma in profunzime.


In anii din urma se transforma pentru a treia oara.

Componenta etnica si sociala a urbei transforma radical infatisarea sa, si o transforma in profunzime, estetic si arhitectural, in infrastructura si utilitati.

Am observat lucrul asta in Paris. Trecand prin cartierul Port de Clichy, zona locuita cu precadere de populatie africana poti observa tencuiala constructiilor in culori vii care contrasteaza cu pastelul atat de clasic francez. Cafenele si restaurante cu specific in culori foarte vii, reclame si grafitti in limbi ciudate, aprozare cu legume din care recunosti eventual fructul de cactus, imbracaminte ciudata expusa in vitrine. Aici o cladire a unei arhitecte cameruneze in negru si auriu iar dincolo sediul unei banci marocane in arabescuri marmorate. Totul este diferit, altfel, frumos sau urat, ciudat dar intotdeauna altfel.

Acum mai multi ani arheologii au descoperit in sudul Frantei la Orange un imens amfiteatru roman, printre cele mai impresionante din cate se construisera. Si nu mica le-a fost uimirea atunci cand au descoperit ca in interiorul acestuia a fost ridicata o asezare urbana. La doua sute de ani de la constructia amfiteatrului inaltat pentru gloria imparatului si distractia muritorilor de rand, in vreme de restriste si razboi populatia orasului acum decazut si depopulat, nemaiputand sa asigure infrastructura si alimentarea cu apa, s-a retras in interiorul amfiteatrului pe care l-a transformat intr-o asezare locuita, inghesuita si inestetica, saraca si chinuita dar viabila.

Se intampla deci dintotdeauna si oriunde. Componenta etnica si sociala a urbei transforma radical infatisarea sa. La Orange, Paris sau Timisoara, “Intre vii” sau pe Bulevardul C.D.Loga. Ramane de vazut care va fi viitorul amfiteatru.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)