sâmbătă, 28 august 2010

Batranul si marea... justitie

Am citit deunazi un articol care mi-a amintit de o carte pe care am citit-o demult, de nu mai stiu nici eu cand.

Un batran ca vai de capul lui se lupta de 5 ani cu justitia si incearca sa isi redobandeasca casa furata si odata cu ea stima de sine. De cinci ani, un om singur se lupta cu soarta, cu un grup de nemernici si cu marea justitie din tara asta pentru ca sa redobandeasca tot ce avea pe lume.

Nu vreau decat sa va invit la lectura… si la meditatie… iar de maine la actiune, incetul cu incetul sa schimbam ceva.

Pentru ca imbatranim degeaba.

Octavian Dumitrescu, de 64 de ani, traieste pe strazi cu speranta ca Justitia ii va da inapoi casa furata de escroci care i-au vandut tot ce avea pe lume si au falsificat semnaturile unor judecatori.
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 20 august 2010

Brandul de tara

Cu totii cunoastem steagul Elvetiei. Crucea dreapta si alba pe fundalul rosu carmin al steagului Elvetiei ne starneste intotdeauna emotii pozitive. Cel putin mie imi starneste intotdeauna emotii pozitive. Din el s-a nascut steagul Crucii Rosii Internationale, de el legam de multi ani prosperitatea, echilibrul si buna cuviinta in tot ceea ce stim despre Elvetia. El reprezinta poate “brandul de tara” in forma lui pura.

Si poate pentru a accentua acest brand si civilizatia care se afla in spatele lui, elvetienii il folosesc peste tot. El apare pe etichetele dulciurilor Nestle, pe ambalajul ceasurilor elvetiene, dar mai mult decat atat steagul se afla afisat cu ostentatie sau mandrie la ferestra casei oricarui elvetian de pe oriune s-ar afla el.

Omniprezenta lui nu este doar legendara ci si o realitate cu care m-am confruntat pe cand vizitam zilele trecute Zurichul. Am fost surprins sa vad acelasi steag al Elvetiei pe sute, si repet pentru a fi sigur ca ati inteles, pe sute de imobile. El apare aici la intrarea in magazinele de delicatese sau pe frontonul bancilor, apare la bordul barcutelor ce roiesc pe lac ori pe acoperisurile caselor de pe mal. Pur si simplu apare peste tot. Vei obosi incercand a truca o fotografie a Zurichului sau Bernei datorita numarului imens de steaguri elvetiene infatisate in ea.

Intamplarea a facut sa ajung intr-un cartier rezidential de la marginea Zurichului, o zona cocheta de case, in principal cu parter si mansarda, cu o infrastructura desavarsita si arhitectura axata pe eficienta si confort. O mare de steaguri se ridica deasupra acelui cartier. Fiecare casa, dar fiecare dintre ele avea un stalp port-drapel cu steagul cruciat in varf. Efectul era formidabil si cred ca astfel de locuri ar trebui colindate de “strategii” experti atoatestiuto ri in branduri nationale sau locale.

Plimbandu-ma printre imobile observ la un moment dat in varful unui stalp steagul Turciei, semiluna instelata alba pe fundalul rosu, apoi imediat deasupra omniprezentul steag elvetian. Mai jos pe strada steagul sarb flutura pe un port-drapel imediat sub cel al Elvetiei. O zona cu emigranti gandesc si observ intr-adevar ca in acea parte a cartierului suficiente case poarta deasupra lor steaguri ale natiunilor datatoare de emigranti fluturand alaturi de cel al Elvetiei. Oare Elvetia e batuta la ea acasa prin propriile arme si steagul sau incepe sa fie inlocuit cu drapele ce reprezinta natiuni ale caror vajnici reprezentanti traiesc si muncesc pe aceste meleaguri? Nu cred. Steagul Elvetiei este prezent de fiecare data, deasupra sau alaturi, casele pastreaza aceasi arhitectura iar strazile se continua in aceeasi forma geometrica uneori agasant de geometrica. Civilizatia natiunii mama si “brandul sau de tara” este in continuare omniprezent. Emigrantii au invatat de la elvetieni sa fie mandrii de civilizatia care i-a creat si au mai invatat sa isi aminteasca de ea. Asa functioneaza “brandul de tara” doar asa, cu educare si civilizatie nu cu “strategie” pe bani grei.

Iar legatura cu imobiliarele… nu stiu daca e vorba de constructiile impodobite cu steagurile alb-rosu sau poate civilizatia puternica care sta in spatele zidurilor uneori agasant de geometrice. Ori poate doar am vrut sa va povestesc despre Zurich.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 13 august 2010

Mea culpa

Acum mai bine de 1 an si jumatate am scris un articol in care sustineam poate ironic, poate superficial faptul ca la noi nu exista o mafie imobiliara. Sustineam atunci ca infractorii romani nu ar fi in stare, din fericire consideram eu, sa organizeze o mafia imobiliara. Opiniilor exprimate in cartea Mafia Camatarilor de catre ziaristul Malin Bot le opuneam analiza proprie bazata pe particularitatile uneori hilare ale infractorului-gainar roman.

Dar iata ca Malin avea dreptate. Sau poate ca infractorul roman s-a specializat intre timp.

In cotidianul Adevarul au aparut o serie de articole care dezvaluie extraordinarele increngaturi judiciare ale unei retele care, cel putin in aparenta, pare a fi bine organizata si capabila de inselaciuni spectaculoase.

Selectez in cele ce urmeaza din aceste articole si va invit sa le cititi in intregime. Vreau sa precizez doar ca ma surprinde implicarea unor persoane pe care le cunosc in lumea totusi mica a juristilor, avocatilor, notarilor sau magistratilor locali. Dar intru-cat ancheta este la inceput, eu cred in prezumtia de nevinovatie ca drept fundamental al cetateanului si am fost invatat ca lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par la prima vedere ma rezerv deocamdata de la alte comentarii.


Iti multumesc inca o data Malin Bot.

Acum exact doi ani ieşea la lumină una dintre cele mai mari fraude din Timişoara cu proprietăţi retrocedate. S-a descoperit că, persoane necunoscute atunci, au falsificat pur şi simplu două dispoziţii ale primarului şi au luat din proprietatea statului două terenuri în valoare de jumătate de milion de euro.
Notarii „făptuitori” în dosarul de arestare a lui Ionelaş Cârpaci sunt Safta Criste şi Teodora Noţingher. Procurorii susţin că Ionelaş Cârpaci şi partenerii săi au pus la punct o reţea foarte bine organizată, care acţiona pe etape şi fiecare „pion” avea rolul său.
Omul de afaceri Jabri Tabrizi, unul din cei mai importanţi jucători de pe piaţa imobiliară din Banat, a fost la un pas să fie ţepuit cu peste 200.000 de euro de Ionelaş Cârpaci. Tabrizi, ajutat de şeful Direcţiei de Patrimoniu, Nicuşor Miuţ, a descoperit falsurile.
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 6 august 2010

Cu un Flower Residence nu se face primavara

Atunci cand prietena mea Mihaela mi-a cerut informatii despre un dezvoltator imobiliar, Epoks, nu credeam ca se va ajunge aici.

Noii proprietari ai imobilelor din Giroc m-au contactat. Cei care au fost pagubiti prin lucrari de finisaje de foarte proasta calitate si prin intarzieri nejustificate ale finalizarii acestor lucrari au hotarat sa mearga impreuna in justitie in rezolvarea diferendului lor.

Am vazut actele, extrasele de carte funciara si promisiunile de vanzare-cumparare si am inteles ca dezvoltatorul imobiliar a intarziat cu pana la 6 luni darea in folosinta a apartamentelor. Oamenii erau revoltati.

Mai apoi am fost pe teren si am vazut locatia, Flower Residence.

De la distanta am fost frapat de pozitia relativ izolata a imobilelor si de proasta calitate a finisajelor exterioare ale celor 2 blocuri. Mormane de gunoaie le inconjurau din trei parti.

Cand am intrat in imobil am observant gresia ieftina de la intrare si balustrazile din fier ruginit ce dau senzatia de material recuperabil. Pe casa scarilor nu exista lumina iar cateva fire neizolate se balansau la indemana copiilor. Liftul interior din materialele promotionale era un vis urat din intunericul haului care se casca dedesubt.


Am intrat apoi in apartamente.

Unul mai bun la inceput, refacut aproape in intregime de catre noii proprietari. Termopane ieftine, fire care ies prin pereti, prize nefunctionale, igrasie si infiltratii peste tot… sunt tineri, vor rezista.

Apoi altul, nelocuit inca. Balti in coltul incaperilor, caramizi dezgolite si stropite in pripa cu mortar, gips carton rupt, sau de fapt… doar carton rupt, faianta fara rosturi, izolatia exterioara imbibata cu apa, balustrada din acelasi fier din recuperari…

Cineva ma invita in apartamentul lui:

- Uitati, la mine au tencuit mai intai prizele, apoi au inceput sa sparga dupa ele si sa le dezgroape.


- Veniti pe balcon! spune un altul.

- Am fosa septica sub geam, acolo jos la temelia blocului. Cand am negociat cu ei era vorba de canalizarea de la oras. Acum fiecare are fosa septica sub balcon… si vine vara.

Urc sus la… penthouse.

La ultimul nivel sunt apartamente mai mari, despre care oamenii spun ca sunt pastrate pentru investitor si familia lui.

Eu ma indoiesc vazand dezastrul care domneste si acolo. In tavan a fost data o gaura pentru scurgerea apei de pe terasa intr-un butoi deja plin. Podeaua e denivelata evident iar balcoanele largi sunt placate cu aceiasi gresie ieftina si inconjurate de balustrada din fier reciclat.

Trist, sinistru, sec dar provocator pentru mine. Am hotarat sa preiau dosarul si sa incerc sa fac ceva pentru oamenii astia.

Tehnic vorbind, ma gandesc la o actiune de a face, si anume de a obliga constructorul sa finiseze imobilele sau sa dezdauneze pe noii proprietari cu valoarea lor. Si tot asa, la prima vedere s-au incalcat si normativele in constructii si ma indoiesc ca arhitectul si dirigintele de santier o sa mai doarma linistiti in perioada care urmeaza. Pentru ca e grav. Pur si simplu e grav si m-am saturat de tipul asta de a face afaceri. M-am saturat sa vad funduri ingropate in scaunele masinilor de lux ce privesc superior in nesimtire la cei din banii carora si-au cladit prosperitatea de lut in aceasta societate ce uita pe zi ce trece si in mod ireversibil bunul simt.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)