sâmbătă, 2 octombrie 2010

Binecuvantata apa de ploaie

Timp de cateva saptamani bune am avut parte de atatea ploi ca nu putem decat sa ne minunam. Ai zice ca Cel de Sus vrea sa binecuvanteze poporul lovit de multele intemperii, ca si compensare pentru ce i-a fost dat sa traim, transformandu-i viata – transformandu-ne vietile – intr-o a doua, ironica, legenda a Manastirii Argesului in care, ca si Ana, poporul – tu si eu – trebuie sa infruntam vremile si vremurile. Dar de ceva vreme incoace ne tot minunam cand de una, cand de alta. Si ramanem tot mirati, ca atat mai putem face.

Dar parca binecuvantata apa de ploaie ne transforma vietile intr-o stare de umiditate care ne-a ajuns pana la oase, la fel ca si recesiunea, care nu numai ca-si arata coltii, dar acum si-i i-a si infipt in gaturile noastre incordate deja, probabil sa ne scoata si ultima picatura de vlaga; recesiune care ne-a ajuns pana in camarile noastre, in buzunarele noastre, in cosurile noastre de cumparaturi; cosuri, cu rotile dezaxate, care alearga mai mult goale decat pline, care probabil vor sfarsi in binecuvantata apa de ploaie adunata de atata timp, apa de ploaie care transforma tot ce am avut vreodata, tot ce ne-a mai ramas acum, in apa de ploaie, formand suroaie care curg spumegand de abundenta pe apa binecuvantata a sambetei. Incercam sa intelegem limbajul zgomotului cosurilor de cumparaturi goale, a birourilor notariale pustiite, a imobilelor care stau si asteapta sa-si capete sau sa-si schimbe proprietarul, imobile care se intreaba de ce nimeni nu vrea un acoperis deasupra capului cand atata ploaie binecuvantata cade peste multime, multime care sta adapostita in propriile-i disperari si sperari. Dar nu trebuie nimeni sa ne invete sa intelegem acest limbaj pentru ca il stim cu totii, il traim – suntem nativi ai acestui limbaj.

Iar noi ne intrebam cand binecuvantata ploaie va inceta a mai cadea, lasand astfel cosul de cumparaturi, care se va fi repus pe rotile sale, sa zornaie curajos, indreptandu-se cu elan spre hypermarketul preferat si lasand in spate recesiunea prea grea de a mai fi carata – nu de cos, ci de noi.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Niciun comentariu: