Se spune despre noi ca suntem balcanici si fanarioti.
Rectific, noi spunem despre noi, mai ales atunci cand vrem sa scoatem in evidenta tarele complexei noastre societati, noi deci, spunem ca suntem balcanici si fanarioti. Suntem fanarioti in dezvoltarea urbana, in organizarea infrastructurii, in obiceiurile constructorilor si in tot ce e legat de civilizatia imobiliara sau ori de care ar fi ea. In toate astea, suntem fanarioti.
Si de unde ne vine acest apelativ. Daca tin eu bine minte ceva istorie are legatura cu domniile fanariote, cu acea epoca a istoriei noastre in care partea de tara de la sud si est de Carpati a fost dominata politic si economic de nobilimea greaca originara din carterul grec al Istambului numit Fanar. Celebrul cartier al grecilor din Istanbul, cu strazi intortocheate, dar bine pavate, care adesea se impletesc intr-un urcus abrupt, este cunoscut in istoria noastra, datorita abilitatii familiilor: Mavrocordat, Ipsilanti, Moruzi, Caragea, Sutu, Mavrogheni, Hangerli, Rosetti, Callimachi, Racovita şi Ghica de a obtine functii sau tronul Tarilor Romane. Aceste 11 familii fanariote au “administrat pentru Inalta Poarta” incepand din 1711 Moldova si din 1715 Tara Romaneasca. Si au facut-o peste 100 de ani. Am invatat ca de aici, de la acesti oameni si din acea epoca ni se trag toate relele care ne guverneaza civilizatia prezentului.
Apropos, ati fost in Fanar? Poate macar la vreun meci de cupa Steaua-Fenerbahce. Dar pe strazile din Fanar ati fost vreodata? Eu am fost acolo. Si mi-a placut, ar fi sincer sa va spun.
Cartierul istoric este unul din cele mai frumoase din cele ce am vazut. Zona are o pozitie pitoreasca pe malul european al orasului si este strajuit de golful Cornul de Aur. Monumentele istorice ale locului cum ar fi cladirea Patriarhiei Grecesti sau Biserica Ortodoxa Bulgara sunt bine intretinute. Strazile sunt curate si bine luminate. Oamenii mi s-au parut primitori.
Dealungul timpului, dezvoltarea urbanistica a Fenerului a fost restrictionata de dealuri si de zidurile bizantine ce dateaza din secolul al V-lea. Partial vizibile, acestea se intind de la Marea Marmara la Cornul de Aur si inconjoara dinspre apa cartierul. Desi ridicate de imparatul Theodosius al II-lea intre anii 412 şi 450, in zona Cornului de Aur, o importanta parte din ruinele turnurilor si din ziduri a fost demolata intre anii 1984 si 1987 pentru fluidizarea traficului si crearea unor spatii verzi de-a lungul tarmului.
Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, influentele familii grecesti care isi aveau resedintele în jurul Patriarhiei incep sa paraseasca Fenerul, mutandu-se la Tarabya, Kurucesme sau Arnavutkoy, pe malul Bosforului. Datorita functionarilor si mestesugarilor care au ramas, cartierul si-a pastrat identitatea greaca, dar numarul familiilor musulmane era in continua crestere. Incendiul din 1870 si cutremurul din 1894 au permis o puternica industrializare a zonei si o indesire a spatiului construit.
Mie mi-a placut Fanarul. Si sincer va spun ca nu seamana nici cu Craiova si nici macar cu Bucurestiul istoric. Cum spuneam, strazile sunt curate, cladirile renovate iar oamenii primitori.
Si atunci de unde apelativul de fanariot? Poate ca incercam sa ne ascundem, din nou, trasaturile particulare ale civilizatiei noastre. Nu ar fi mai bine, poate, sa incercam sa indreptam aceste particularitati. Poate ar fi mai bine sa curatim strazile si sa renovam cladirile si sa ne primim cum se cuvine oaspetii. Poate…
(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu