Nimic nou pe frontul de est

Ajung la Bucuresti pentru treburi la Ministerul Justitiei. Si daca tot sunt aici, ma hotarasc sa vizitez Targul Imobiliar National care se desfasoara in 24-27 septembrie in Piata Constitutiei.

Atat de pompos numitul “Targ National” ocupa scuarul din fata Casei Poporului, in zona interzisa circulatiei, pe o suprafata de cateva sute de metri patrati. Intru in zona ingradita in care se desfasoara manifestatia si constat ca de data asta ofertele imobiliare si-au gasit locul intr-un cort, in mijlocul unei parcari care vrea sa prezinte ofertele auto ale sezonului. Deci ar fi cam un targ mixt auto si imobiliar in acelasi timp.

Traversez parcarea care prezinta cateva berline, cateva jeepuri, un cabriolet decapotabil si o barca cu motor pentru smecherii de Bucuresti si intru in sfarsit in cortul ce gazduieste targul imobiliar.

Marele targ cuprinde vreo douazeci de firme, mai mult sau mai putin imobiliare, asezate pe doua randuri. De departe iese in evidenta un stand destinat promovarii proiectului Cosmopolis, un cartier rezidential care se va construi in NE Bucurestiului dupa principiul 60% spatiu verde – 40% oras. Conceptul e interesant si mi-am propus sa urmaresc evolutia proiectului. Deocamdata totul e pe hartie.

In rest, cateva banci si IFN-uri in cautare de clienti pentru credite imobiliare, cativa intermediari, din astea. Dezvoltatorii imobiliari prezenti sunt de mana a doua si nu dau nici de Immoeast, nici de Colliers International sau Avrig 35. Ceva firme din provincie incearca sa isi faca cunoscuta oferta in capitala: Brasovul vine cu “Valea cu flori” iar Slajul cu “Poiana florilor” adevarate “perle” ale marketingului si deocamdata doar atat.

Materialele promotionale din-nautrul si automobilele de afara sunt singurele elemente stralucitoare ale targului imobiliar ”national” de anul asta. La iesire, aflu ca automobilele sunt de fapt de inchiriat si nu de vanzare.

Cam bate vantul prin Piata Constitutiei in anul asta. Poate va fi mai bine la anul.

In rest, nimic nou pe frontul de est.

P.S. Organizatorii targului prezinta pe site-ul propriu un mare succes comercial: vanzarea prin licitatie inversa a primei case. Licitatie inversa, adica… castiga cine da mai putin. Cum spuneam, nimic nou pe frontul de est.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Hercules si popoarele migratoare

Poate ati auzit de Baile Herculane. Nu sunt la fel de cautate azi ca Baden bei Wien sau Gyula, unde concetatenii mei prefera sa goneasca in week-enduri la relaxare. Sa va povestesc cate ceva despre ea.

Baile Herculane sunt situate in Caras-Severin la granita cu Mehedinti si Serbia, intr-o zona montana feerica si inca salbatica. Clima are influente mediteraneene iar apele hipertermale ajung la 60 de grade celsius. Au descoperit-o pentru prima data romanii, care i-au inchinat altare lui Hercules, minunati de puterea tamaduitoare a apelor de aici. Popoarele migratoarele de dupa ei le-au distrus. Mai tarziu austriecii le-au dezgropat si au cladit un impresionant complex de bai publice, hoteluri, apeducte si sanatorii intr-un incantator baroc european. Baile care acum sunt evitate de volkul banatean erau vizitate de nobili si imparati. In 1852 Franz Iosif le considera “cea mai frumoasa statiune de pe continent”. Comunistii au adus turismul de masa, construind hoteluri cu sute de camere si stranduri publice. In anii ’80 se ridica pe locul apeductelor antice pentru protipendada comunista Hotelul Roman la temelia caruia aveau sa fie ingropate ruine de 2000 de ani.

Prin 2001 vantul schimbarii incepe sa se simta si in acest colt uitat de tara. O companie romana Argirom International S.A. detinuta de un deputat PSD de Caras-Severin si cativa politisti de rang superior cumpara Hercules S.A. pentru 1,5 milioane de dolari. Argumentul privatizarii de acest fel: “avandu-se in vedere specificul balneoclimateric si renumele societatii comerciale Hercules S.A. Baile Herculane, starea de degradare avansata a bazei materiale, procedura de privatizare se va derula pe baza de negociere cu ofertanti care sa se angajeze la un program de investitii stabilit de acord cu Ministerul Turismului, care sa conduca la reabilitarea acestei statiuni”.

Ce se mai intampla azi, in 2009 toamna cu Baile Herculane?

Baile Hebe, Venera si Neptun sunt intr-o stare avansata de degradare si sunt inchise. Hotelul Decebal sta sa se prabuseasca, inconjurat de gramezi de moloz si marmura sparta, Casinoul degradat e partial ocupat de o cofetarie modesta, partial de un muzeu care nu a avut vreodata vizitatori. Cateva hoteluri au fost vandute cu 4,5 milioane de euro pentru a acoperi datorii facute in fotbal si politica de patronii de doi lei ai statiunii, iar Baile Sulfuroase candva pline de nobilimea europeana sunt populate acum de soareci si vagabonzi. Doar statuia lui Hercules ridicata pe la 1847 priveste intr-un etern impasibil la zvarcolirile prezentului.

Imobile de o frumusete aparte aflate in patrimoniul cultural european pot fi eventual decoruri pentru filme de razboi mai degraba decat atractii turistice. Romantismul s-a transformat in tragedie romantica la Baile Herculane. Asemenea popoarelor migratoare de altadata, hoardele de smecheri din zilele noastre au transformat o perla intr-un ciob de sticla. Un ciob de sticla prin care se vede stramb viitorul acelui loc candva frumos… Si credeti-ma ca era frumos.

(textul original pe www.fraudaimobiliara)

Mailat sau Francesca

Intr-una din zilele trecute imi intra pe usa biroului un client nou. E un tanar de 28 de ani, cetatean italian aflat pe meleagurile banatene de aproape 10 ani.

Vorbim despre servicii de consultanta imobiliara. Detine in proprietate terenuri agricole dobandite prin cumparare si nu mai exista titlurile de proprietate originale.

- Cum de au disparut?

il interoghez pentru a ma lamurii asupra situatiei.

- Fostul administrator de la firma’ le-a distrus. Acum ne judeca’m cu el, da’r pa’na atunci avem nevoie de titluri.

Povestea cu administratorul roman care pagubeste investitorul italian este destul de banala pe la noi.

Am auzit de nenumarate ori cum, conationali de ai nostrii care au gestionat cu mai mult sau mai putin succes afacerile italienilor in zona, au plecat cu desaga plina si parjolind totul in urma lor. Unele povesti pot fi scoase din 1001 de nopti si vor ramane intotdeauna povesti. Dar de multe ori, chiar de prea multe ori, colaboratorii romani pot fi incadrati usor prin diverse articole din Codul Penal pentru actiunile lor. Eu insami, am asistat clienti de toate felurile, romani sau italieni, in adunari ale asociatilor care s-au sfarsit in instanta. Toti, si repet toti investitorii italieni din Banat se plang de prejudiciile cauzate de colaboratorii sau partenerii de afaceri romani si nu din prost management ci din dorinta de inavutire necinstita. Si va provoc cu o statistica, eu cred ca jumatate din afacerile acestora au fost prejudiciate in mod necinstit de romanii cu care au lucrat. Si va provoc sa ma contraziceti. As vrea sa pierd.

Iar omul continua povestea:

- I-am dat ba’ni pe mana’ pentru ca sa cumpara’ pamant pentru firma’ si a cumpara’t pa’mantul pe numele lui. I-am dat sa’lariu ca’t a cerut pentru ca sa a’scunda toate titlurile de proprietate si sa’ le distruga’.

- Va trebui sa il dati in judecata pentru a recupera prejudiciul.

ii raspund, si inca mai cred in raspunsuri de felul astuia.

- Cine credeti ca ne tine partea noua’, italienilor? Avem probleme ma’ri in Romania’. Saptamana’ asta’ a venit Garda Financiara’ la noi. A patra’ oara’ din ianuarie si am primit o amenda’ pentru ceva care mai verificasera a’ctele si alta data’, e ilegal zic eu.

Contabila’ mea sa certat cu ei de data’ asta’, si stiti ce i-au spus: “Tu cu cine tii?”

Ta’tal meu care e patronul le-a spus ca’ noi am venit in Romania’ cu ba’ni, ca’ am adus utilaje agricole si am construit silozuri, avem moara’ si camioane de transport. Sunt din ba’nii si munca’ noa’stra. Nu era nimic inainte sa venim noi acolo. Si stiti ce i-au zis: “Ati venit in Romania’ sa cumpa’rati pamantul cu 200 de euro si sa ne f***ti fetele. De ce nu v-ati dus in alta parte, in Ungaria’ sau in Austria’? “ Asa’ se vorbeste cu cineva care plateste impozit la stat roman de 600 000 de euro pe an’?

Saptamana’ trecuta’ au venit cei de la Sapard si au zis ca ne iau ba’nii inapoi ca’ am gresit o licitatie cand am construit ferma de porci. Ferma am facut-o in 2003 si toata lumea de la ei s-a’ uitat la acte si nu a zis nimic. Acuma’ ei zic ca’ nu e bine licitatia’, dar actele atunci ei le-au aprobat. Iar ferma e acolo si oricine poate sa’ vina si sa’ vada ca’ e mai mare decat in 2003. Dar ei au zis ca’ nu ii intereseaza lucrurile astea’.

- Poate ca v-ati certat cu cine nu trebuie…

incerc sa gasesc eu explicatii.

- Cu cine sa’ ne certam? Avem 50 de angajati si platim impozit la toti. Daca’ vine ta’ranul sa’ vand 2 saci de grau, cumpara’m si 2 saci si nu facem verificare. Am zis la tarani sa deschida la banca’ cont si primeste banii direct la banca’, ca sa nu fie discutie. Tot satul are cont la banca’ si banca’ castiga’ comision de la noi. Iar cand mergem la banca’ sa cerem reducere la comision pentru noi si toata lumea sta’m 2 ore la rand. Ce nu e bine?

Si nu stiu de ce, dar il cred pe omul asta. Desi pare o poveste desprinsa din 1001 de nopti, eu il cred. Pentru ca traim in tara povestilor din 1001 de nopti. Pentru ca, recunosc atitudinea functionarilor statului roman. Pentru ca stiu de ce sunt in stare conationalii mei pentru cativa bani castigati usor. Pentru ca inteleg de ce “nu se absorb fondurile europene”. Pentru ca stau la coada la banca care traieste din banii mei.

Cunosc foarte bine care este parerea noastra despre italieni si afacerile lor aici. Este suficient sa urmarim filmul Francesca, al lui Bobby Paunescu care a produs furori la bienala de la… Venetia. Da, Venetia. Dupa cum stim cu totii ce parere au ei despre noi. Mailat & Compania sunt un exemplu revelator in acest sens.

Dar, pana una-alta italienii au infiintat afaceri prospere pe aici, iar daca ma gandesc la Timis si zona, pot spune ca au construit silozuri si mori, au ridicat fabrici de mozzarela si prosciutto. Pantofii Gucci si Geox se fabrica la Faget sau Dumbrava, parcul industrial italian de la marginea Timisorii are peste 700 de hectare, iar societatile italiene de constructii cu sediul aici au filiale in Serbia sau Ucraina. Este adevarat ca detin jumatate din istorica Piata a Unirii, dar cladirile sunt inca la locul lor, complet renovate de arhitecti si mesteri adusi de la Florenta sau Pisa. Este la fel de adevarat ca barurile si pizzeriile italiene de pe aici sau oriune, cochete de altfel, sunt neincapatoare pentru frumusetile autohtone, dar eu cel putin nu am auzit ca vre-una din ele sa ramana cu “onoarea nereperata” semnificativ de partenerul lor.

Si toate au fost facute in stilul lor particular, cu oameni bine imbracati, niciodata punctuali si vesnic schimbatori, vorbind prea mult si prea tare pentru urechile noastre dar intr-o romana din ce in ce mai buna si gesticuland in permanenta intr-un stil de “je m’en fous”. Dar daca ne gandim putin va rog sa-mi spuneti: Cati de “ai nostrii”, dintre cei care au tepuit si pacalit pe “ai lor” au ajuns sa plateasca cu adevarat pentru ce au facut. Eu nu cunosc pe nici unul. Sau cati dintre “ai lor” au renuntat pentru totdeauna sa lucreze cu “ai nostrii” dupa ce au fost pacaliti de atatea ori. Cred din nou ca nici unul. Toate intr-un stil de “je m’en fous”.

Iar pana la urma cred ca doar “ai nostrii” sunt vinovati ca avem pe aici, prin Banat cu precadere investitori italieni si nu elvetieni, britanici sau suedezi. Poate nu suntem destul de interesanti pentru elvetieni, britanici sau suedezi, daca tot credem ca acestia sunt mai buni.

Dar oare ne-am fi inteles mai bine cu ei?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Legea lui Lavoisier

Tocmai ce m-am intors din concediu, Antalya, Turcia…

Si ce are asta de a face cu imobiliarele? veti spune.

Pai sa vedem.

Antalya si riviera turceasca se intinde pe 200 de km de coasta mediteraneana. Intr-o zona fara vreo spectaculozitate aparte s-au construit 700 de hoteluri si resorturi si alte cateva sute de zone rezidentiale destinate exclusiv turistilor straini. Zona este vizitata de peste 3 milioane de turisti anual si aduce incasari de peste 5 miliarde de euro pentru economia Turciei.

Ceva legatura exista, nu?

Lucrarile au inceput acum… 15 ani. Aeroportul deserveste peste 45 de destinatii iar soseaua expres, functionala de altfel, este inca in extindere.

Stau sa ma gandesc cand a inceput demolarea turismului romanesc pe litoral… parca acum 15 ani.

Eu nu pot ajunge din Timisoara la Constanta decat conducand vreo 800 de km pe drumuri proaste. Daca iau avionul trebuie sa trec prin Bucuresti si ma costa 400 de euro. In Antalya sunt in 2 ore. Ma costa 200 de euro. Si nu trec prin Bucuresti.

Daca totusi ajung si vreau sa iau masa intr-un restaurant banal, ma costa 150 de lei pentru 2 persoane. In Antalya m-a costat 20 de euro sau 80 de lei. Si toata lumea zambea. Chiar au fost bucurosi ca am luat masa la ei.

Daca vreau sa fac si plaja si accept sa ma inghesui va trebui sa suport gunoaie menajere si mucuri de tigari peste tot. E adevarat ca in ultimii ani se face curatenie des si sunt cosuri de gunoi din 5 in 5 metri. In Antalya nu sunt cosuri de gunoi, pur si simplu nu e gunoi. Iar parca oamenii nu fumeaza.

Si daca ma plictisesc de plaja si vreau sa ma plimb, in Delta bunaoara sau in Muntii Macinului, va trebui sa conduc din nou pe aceleasi drumuri proaste 100 de km in nord. Din Antalya poti ajunge in 2 ore la Istambul, Cipru sau Ierusalim. Ma roaga chiar sa fac asta. Pe incercate.

Ne reprosam unul altuia ca suntem balcanici. Macar de am fi atat de balcanici incat sa construim hoteluri, aeroporturi si sa ne bucuram daca cineva ia masa in restaurantul nostru.

Si asa cele 5 miliarde de euro ajung in Antalya si nu la Constanta. Conform Legii lui Lavoisier:” În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă” .

Va rog sa ma contraziceti.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)