sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Mansardarea blocurilor.Ce nu inteleg

Pentru ochii timisorenilor privelistea hidoasa a unora dintre blocurile comuniste s-a transformat in ultima vreme in cea a unor ciudatenii cu mansarda construita deasupra ultimului etaj.Si nu inteleg…

Nu inteleg cum se face ca blocuri de 30 de ani vechime (de alea mai vechi nici nu vreau sa ma gandesc) proiectate sa duca parter + 4 etaje pot din senin sa duca si o mansarda? Structura de rezistenta a blocului imbatraneste si tu ce faci? Mai trantesti un nivel peste ea. Si ce daca Banatul e a treia regiune a Romaniei ca activitate seisimica.

Materiale usoare, zice constructorul, ca sa nu ingreunam cladirea. Adica lemn, plastic si mult polistiren. Cineva ii intreaba si pe pompieri ce parere au? Evident ca nu, ca doar ce stiu ei! Da’ pe proprietarii care au spart pereti pentru a modifica apartamentele ii intreaba cineva de strutura de rezistenta?

Reteaua de apa cu greu aduce apa la etajul 4 si acum mai trebuie alimentat un nivel, agentul termic la fel. Canalizarea se infunda de la 5 nivele, de la 6 se va simti cu adevarat libera. Reteaua electrica? Ei bine reteau electrica isi va face blog ca sa le spuna si celorlate retele din tara cat de fericita este.

Nu sunt expert in estetica arhitecturala dar dupa mine blocurile astea facute de comunisti sunt ingrozitor de urate. Poate din cauza vremii, poate si din cauza ca au fost lasate atat timp fara reparatii la exterior. Vazand insa cateva din cladirile mansardate in Timisoara nu pot sa nu remarc ca arata cel putin caraghios cu o mansarda supradimensionata pe ele.

Si daca toate astea, atunci cum se obtin autorizatiile de constructie?

Ei lasa, nu iti fa tu griji de asta, imi raspunde de ‘colo constructorul, ne descurcam noi…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Nu sunt infractor

Imi place articolul. Si coincidenta, am chiar aceleasi opinii. Nu stiu de ce cred ca majoritatea dintre noi, avem aceleasi opinii. Dar, majoritatea dintre noi, nu facem nimic pentru a indrepta lucrurile. In imobiliare bunaoara cu totii construim sau macar reparam ceva la casele noastre fara autorizatie, majoritatea dintre noi platim cu intarziere impozitele pentru imobile si ne plangem ca stam la coada pentru asta, bunaoara… nu ar trebui sa ne schimbam pe noi inainte de a incerca sa ii schimbam pe ceilalti?…

Si scriu acest articol pentru Domnul Pogea si pentru alti domni ca dansul. Scriu pentru functionarii publici care ma pun sa aduc hartii prin care sa imi dovedesc in avans nevinovatia. Pentru referentii de la Registrul Comertului, care ma pun sa dovedesc ca tata e ruda cu mine (desi numele lui e in buletinul si certificatul meu de nastere).

Scriu pentru un anumit gen de politisti care cerceteaza furturile auto ca pe tabelul cu candidati electorali: cu sictir absolut. Pentru micii omuleti care asteapta sa dea un tun de pe urma lipsei mele de cunostinte sau de interes.

Scriu pentru ca uneori e bine sa mai si spunem astfel de lucruri, desi ne-am obisnuit toti cu ele si ni se par mai normale ca asfaltul moale al trotuarelor bucurestene din miezul zilei.

Stiu, ati putea crede ca scriu de suparare. Dar adevarul e putin ciudat. Scriu pentru ca e timpul sa privim in fata prezentul. Si daca tot il privim, sa incercam sa pornim de la zero. Sa recunoastem ca nici noi nu suntem sfinti. Statul ne considera infractori, iar noi ne asumam acest rol. Si facem infractiuni marunte, la scara nationala.

O statistica oficiala (nu mai stiu unde am citit despre) spunea ca peste 60% dintre romanii care calatoresc cu RATB-ul merg fara bilet. O statistica neoficiala, facuta la avizierul blocurilor prin care am ajuns sa locuiesc de-a lungul timpului spunea ca un numar mare de locatari nu-si plateau intretinerea. O parte importanta a concetatenilor nostri construieste fara autorizatie de constructie. Si exemplele pot continua.

Statul da legea privind impozitul forfetar? Nu-i nimic, desfiintezi firma veche si faci una noua. Politia rutiera spune ca n-ai voie sa mergi cu mai mult de 50 km pe ora in localitate? Nu-i nimic, iti iei antiradar si gonesti cu 100 si ceva la ora. Lucrurile se schimba insa odata ce depasesti granita cu Ungaria. Acolo conducem incet. Respectam limitele de viteza.

La noi in tara statul ne face infractori si unii dintre noi ajungem sa ne comportam ca atare. Intotdeauna exista motive. Si intotdeauna ne amagim cu speranta ca peste un timp nu vom mai ajunge sa avem toate aceste mici derapaje.

In realitate, pe masura ce ne adancim in mocirla timpurilor, ne e tot mai greu sa ne desprindem. Inchidem ochii la faptele celor din jur pentru ca poate vreodata vom avea si noi nevoie sa inchida cineva ochii la faptele noastre. Acceptam mirosul cadaveric al clasei politice actuale doar pentru ca ne place cum isi etaleaza calitatile de smenari de cea mai joasa speta. Radem la glumele sinistre ale plasatorului de pasarici si ne bucura ca omul cu patru case fenteaza din Bentley-ul sau justitia care ramane doar pentru omul de rand.

Da, statul ne trateaza ca pe infractori. Nimic nou sub soare. Ce e cu adevarat interesant e ca, daca am privi in jur, am constata ca statul suntem noi. Ca noi ne tratam unii pe altii ca pe infractori. Si ne bucura ideea. Si asta e trist.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

vineri, 13 noiembrie 2009

Emblemele Timisoarei si afacerile imobiliare

Intr-o seara cautand pe net, dau de un articol de al lui Malin Bot, articol scris acum mai bine de 2 ani. Poate faptul ca e bine scris, poate pentru ca tema e incitanta, articolul a fost preluat de o gramada de publicatii on-line. Il gasiti usor.

Emblemele Timişoarei, la periferia oraşului

Guban vrea să construiască o fabrică modernă şi să relanseze producţia cu banii din vânzarea terenului şi clădirilor pe care se află acum.
Managementul G.P. Company, fosta fabrică Guban, a anunţat intenţia de a vinde terenul şi clădirile fabricii. Banii obţinuţi în urma tranzacţiei vor fi folosiţi pentru construirea unei fabrici noi.
Managementul companiei primeşte de câţiva ani oferte de la dezvoltatorii imobiliari pentru terenul de 3,5 hectare. Guban nu este singura emblemă a industriei locale înlocuită cu investiţii imobiliare, fie prin mutarea producţiei, fie prin lichidare.

De ani de zile au oferte

„De ani de zile suntem constant contactaţi de dezvoltatori imobiliari care ne-au făcut oferte de cumpărare pentru spaţiul de aici”, declară Gheorghe Petru, managerul G.P. Company.
La începutul săptămânii managementul companiei a făcut publică intenţia de a vinde terenul din Timişoara. Preţul minim este de 40,8 milioane de euro. „Până la 31 decembrie vom decide care ofertă este mai bună. Urmează ca în şase luni de la vânzare să definitivăm construcţia unei noi fabrici şi să ne mutăm în noua locaţie. Banii vor fi folosiţi şi pentru retehnologizare”, a mai declarat Petru.
Acesta a mai spus că s-a estimat că noua fabrică, care se va ridica de la zero, va costa zece milioane de euro. „Locaţia nu este încă aleasă, avem mai multe oferte. Ştim că vrem să construim o fabrică nouă dar nu ştim încă ce e mai avantajos, să cumpărăm teren, să concesionăm sau alte variante”, a mai explicat directorul G.P. Company.

Hotel de cinci stele în locul Pasmatex

În locul fabricii Pasmatex, din zona centrală a oraşului, Maria Grapini vrea să se ridice un hotel de 5 stele. Proiectul va fi demarat după vânzarea fabricii şi mutarea acesteia în afara oraşului. “Am avut mai multe solicitări, dar vom ţine cont de proiectul cel mai avantajos pentru Timişoara. Cel mai agreat va fi depus la Primărie, eu personal aş prefera să se facă aici un hotel de 5 stele în parc, cu câteva spaţii comerciale.”, spune Maria Grapini, directorul de la Pasmatex.
În paralel, fabrica din Timişoara se va vinde şi va fi mutată în afara ora şului, după Calea Torontalului. „Am luat decizia cu câţiva ani în urmă, din păcate, lucrurile merg greu, am cumpă rat pământul acum doi ani, proiectul e gata şi sperăm că acest an, sa primim avizul de construcţie”.
Maria Grapini crede că producţia nu mai are ce căuta în mijlocul oraşului. „Pentru noi mai este şi un motiv pur tehnic şi de specialitate, vrem o clădire nouă care să ne permita un flux tehnologic din care să obţinem condiţii mai bune pentru oameni”, a mai spus Grapini.

Vor să dezvolte marca Guban

Cu aproape 300 de angajaţi, G.P. Company a încheiat ultimul an fiscal în profit. La o cifră de afaceri de 12,6 milioane de lei profitul a fost de 358.171 lei. După 1990, până în 2003 compania care deţine marca Guban a mers în pierdere. Acum produce pantofi din piele, înlocuitori pentru piele necesari în diverse industrii, de la mobilă până la cea auto şi substanţe pentru întreţinerea produselor de piele sau a înlocuitorilor, cume este crema de pantofi.
Conducerea companiei a reuşit în vara acestui an o premieră naţională, fiind prima firmă din România care a înregistrat la Madrid o marcă europeană. Marca Guban este astfel protejată pe întreg teritoriul UE. Planurile de dezvoltare cuprind investiţii într-un lanţ de magazine proprii.

ILSA, cartier de lux

Fosta fabrică Industria Lânii (ILSA) este o altă emblemă industrială locală care a dispărut după 1989. ILSA este înlocuită cu un cartier de lux dezvoltat de grupul Trustee. O bună parte din apartamente este deja vândută pentru preţuri între 130.000 şi 250.000 de euro. În final proiectul va creea 1500 de locuinţe. Pe lângă blocurile cu apartamente proiectul cuprinde şi o clădire spectaculoasă. Este vorba de primul zgârie-nori din oraş. Turnul Trustee Group are 116 metri şi 43 de etaje.

Solventul dispare
După demararea procedurii de lichidare judiciară, Solventul este următorul pe lista emblemelor industriei locale înlocuite cu investiţii imobiliare. Fostul combinat chimic este o mină de aur din punct de vedere imobiliar pentru că se întinde pe aproape 40 de hectare în intravilanul oraşului. Suma totală la care a fost evaluat combinatul este de aproximativ 18 milioane de euro plus TVA, asta în condiţiile în care preţul metrului pătrat de teren în zonă poate ajunge până la 1.000 de euro.

Cititi-l cu atentie timisoreni si apoi constatati. Ce s-a intamplat dupa 2 ani? Emblemele Timisoarei sunt intr-adevar undeva la periferie. Dar in locul lor ce e? Nici cartiere de lux, nici hoteluri de 5 stele. Doar gramezi mari de moloz si santiere inghetate de megalomania unei epoci. Este epoca pe care acum o incheiem prin criza.


(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Si ce va urma?

vineri, 6 noiembrie 2009

Real

Nu sunt un fan al hypermarketurilor. Inteleg totusi necesitatea si rolul important pe care il joaca in viata noastra. Concentreaza foarte multe produse intr-un singur loc, preturile sunt foarte scazute datorita procesarii si comercializarii unor mari cantitati de bunuri. Competitivitate si eficienta ridicata in beneficiul consumatorului. Din astea… stiu.

Dar nu sunt un fan al Hipermarketurilor.

Chiar si asa trebuia ca sambata asta sa fac cumparaturi in Real, acela de pe Calea Aradului.
Intru in parcarea hypermagazinului, asteptand vreo 10 minute la o coada interminabila un loc de parcare. Gasesc in cele din urma o balta libera si parchez in claxoanele celor din urma mea ca si a celor care se pregatesc de iesire. Am luat balta altcuiva. Lumea e agitata in sambata asta.

Ma indrept spre cel mai apropiat loc de depozitare al carucioarelor. Nu gasesc nici unul la locul lui si ma deplasez spre urmatorul refugiu. Aici sunt multe. In schimb nu ma pot atinge de ele pentru ca sunt legate cu un lant metalic. In spatele meu un cuplu tanar injura de mama focului “ Dracu’ sa le ia de cosuri cu lantu’ lor”. Nu conteaza, si asa nu aveam cine stie ce cumparaturi de facut.

Patrund pe intrarea principala si poate din neatentie sau poate din oboseala de sambata dupa-amiaza nimeresc cu picioarele intr-o gramada de resturi alimentare, pesemne ceva rosii daca ma gandesc la culoarea cu care imi impodobesc pantofii. As fi preferat putina curatenie la intrarea in Real dar cred ca as fi putut la fel de bine sa fiu si eu odihnit si sa casc ochii pana la urma.

Ajung in cele din urma inauntrul hypermarketului si ma indrept spre toaleta pentru a-mi curata pantofii. Toaleta pentru barbati e usor de nimerit. Nu e nici un indicator, in schimb o ghicesti repede dupa numarul mare de femei de serviciu care stau proptite acolo la o tigara. Femei de serviciu in toaleta de barbati. Nu. E usor de nimerit.
Hartie nu gasesc din prima. Din a treia apuc un colt si imi curat, e drept superficial, pantofii. Apa pentru a imi curata mainile nu gasesc nici din a treia. Nici unul din cele trei robinete nu functioneaza. In schimb uscatoarele zbarniie din prima. As putea sa ma usuc.

Cred ca e momentul sa las gatitul si sa ma apuc de cumparaturi. Ma indrept spre rafturi. Desii… dupa cum spuneam, nu sunt un fan al Hypermarketurilor, inteleg necesitatea lor. Spre exemplu igiena…

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)