Un preludiu prea indepartat

Ajungem in sfarsit la biroul lor de pe G.Lazar. Undeva deasupra flutura un steag, destul de jerpelit si murdar pe care am incercat sa citesc “cea mai buna agentie imobiliara a anului”. Ma gandeam ca am trecut prin locul ala de zeci de ori si nu am vazut pana acum acel steag.

Eram eu, avocatul roman si Alberto, avocatul italian, impreuna brat la brat, chemati pentru a consilia o agentie imobiliara despre care nu auzisem nimic pana acum. Si, ca de obicei, habar nu aveam pentru ce anume fusesem contactat.

Urcam pana la etajul al doilea si intram intr-un apartament amenajat si mobilat intr-un stil clasic elegant. Colo o biblioteca pana in tavan, dincolo un pian, din astea. Suntem plimbati prin vre-o trei camere si in cele din urma ne prezentam amfitrioanei noastre, sa-i spunem Sorina. Spre surprinderea mea, Sorina nu are mai mult de 35 de ani si poarta blugi trendy.

Incepem discutia, intrerupta de cateva ori de telefonul Nokia Comunicator. Pentru usurinta comunicarii totul este consemnat pe un flip-chart in 7 culori de carioca. Aflam despre cativa italieni care, dorind sa cumpere o locatie in judetul Arad, o balastiera mai precis, au apelat la serviciile prezentei agentii si , invocand diverse piedici birocratice, au convins pe amfitrioana noastra sa plateasca din proprii bani afacerea. Ulterior s-au razgandit. Sorina a ramas cu banii dati. Se cheama frauda iar noi trebuia sa o rezolvam. Punct.

De fapt, plecam peste patru ore cu capul calendar, cu multe pagini de notite si cu 3 coli de flip-chart pline ochi in 7 culori carioca. Urmeaza sa ne intalnim a doua zi.

A doua zi din nou. De data asta aflam despre faptul ca propriul avocat si agentul imobiliar de incredere au facut diverse matrapazlacuri, au vandut terenurile de doua sau de trei ori, au furat banii agentiei si in cele din urma au disparut. Se cheama frauda iar noi trebuia sa o rezolvam. Punct.

De fapt plecam dupa cinci ore cu mult mai multe notite si coli flip-chart. Eu, care am ramas cu ele in brate incep sa ma gandesc unde o sa le depozitez.

Discutiile continua inca cateva zile. Pentru conformitate, in total 2 saptamani. Si in fiecare zi, eu si Alberto, brat la brat, aflam despre diverse fraude pe care trebuie sa le rezolvam. De lucru pentru un an.

Capul nostru fiind calendar de mult si eu nemaiavand unde sa depozitez colile mazgalite, onorariile lasandu-se asteptate si problemele complicandu-se pana la neintelegerea lor, nervozitatea creste.

Intr-o zi, eu si Alberto, brat la brat, intram pe usa biroului mobilat in stil clasic elegant hotarati sa facem lumina in problemele Sorinei si sa ne luam banii.

O luam tare:

- De fapt, ce vrei sa facem noi pentru tine? De care dintre nenumaratele probleme pe care ni le expui de atata vreme vrei sa ne ocupam? Ce vrei sa facem mai exact?

- Pai, stiti, eu aveam nevoie de niste bani imprumut, biroul e ipotecat si nu pot sa vand terenurile pentru ca nu au pret. Vre-o suta de mii de euro. Ma puteti ajuta. Am garantii.

De fapt plecam, brat la brat, eu si Alberto, si ca de obicei habar nu am pentru ce am fost contactat.

Nu vi se intampla ca uneori sa va abureasca cineva pentru multa vreme si cu mult talent. Mie mi se intampla, uneori e degeaba, alteori e de pomana. Sper doar sa nu ies pacalit sau sifonat dintr-o astfel de situatie.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Sfantul Petre si constructorii

Ne merge vorba pana sus ca am incerca sa obtinem lucrari publice mituind responsabilii guvernamentali. Ultima chestie care am auzit-o este urmatoarea:

Sfintul Petre a vrut sa puna un gard in rai si a chemat trei constructori pentru a estima costul.

Primul, un rus a zis ca aceasta constructie face 5000$.

Sf. Petre intreba:

- De ce?

Rusul a raspuns:

- 2000 pentru materiale si 3000 manopera.

Al doilea, un italian a spus ca totul costa 10000$ la care Sf.Petre a intrebat:

- De ce?

Italianul raspunde:

- 2000 pentru materiale si 8000 manopera deoarece sunt cel mai bun constructor din lume.

Al treilea, un roman a spus ca totul costa 25000$ la care Sf. Petre a intrebat:

- Dar de ce asa mult?

Romanul a raspuns:

- 10000 pentru tine, 10000 pentru mine si 5000 pentru rus sa faca gardul.

Aveti grija fratilor, daca au auzit si aia de sus de practicile noastre nu o sa ne fie bine la judecata de apoi.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Pentru o muscata putin ofilita

Pregateam un dosar de achizitii publice. Un client al meu participa la o licitatie pentru servicii de design si decoratiuni interioare. Aveam nevoie de un certifical fiscal din care sa reiasa ca firma nu avea datorii la stat. Trebuia deci sa lucrez cu finantele si lucrul asta ma speria.

Am pregatit dosarul pentru finante, am avut grija sa fie complet si perfect intocmit pentru a nu ma intoarce cu problema nerezolvata. Si am plecat.

Certificatele fiscale se obtin de la un birou de la etajul doi al Administratiei Finaciare. Faptul ca era etajul doi era mai bine decat etajul patru dar mult mai prost decat parterul. Eram convins ca o sa urc si cobor de cateva ori pana la etajul doi.

Ajung la biroul cu pricina si, incurajat de profesionalismul cu care am completat dosarul, bat la usa si intru.

- Buna ziua, am un dosar pentru certificat fiscal.

Biroul nu avea mai mult de 12 metri patrati si era intesat prin toate colturile cu vre-o patru birouri si nenumarate dulapuri metalice, din epoci diferite si vopsite in culori diferite. Cand intrasem, am surprins functionarimea plasata inghesuit in jurul unuia dintre ele si privind la gramada un monitor in timp ce pe scaunul din fata acestuia, probabil proprietarul biroului striga:

- Aici eram pe partia “Alberto Tomba”, cea mai dificila dintre ele…

O doamna bruneta, la 35 de ani si voluptoasa deabinelea se intoarce spre mine si ma intreaba:

- Ce firma?

- 100la100 design, va rog?

raspund destul de jenat de deranjul produs.

- Nu mai avem program cu publicul, veniti maine. De la 9.

si ies. Intr-adevar programul cu publicul era pana la 10. De la 9 la 10, iar acum era deja 10 si 10.Voi reveni maine.

A doua zi,la 9 si 30 fix, adica la mijlocul programului cu publicul, sunt la finante, la biroul cu pricina.

E coada, trei persoane cu dosare in brate sunt postate in dreptul intrarii. Ma enervez pentru prima data.

- Ne-au spus sa asteptam, e cineva inauntru.

Asteptam vre-o 15 minute, cand ma enervez a doua oara. Stiu ca ne apropiem de terminarea programului cu publicul si nu vreau sa revin inca o data. Sunt destul de stresat cu timpul. Certificatul fiscal trebuie sa iasa la timp.

Cunosteam pe cineva la finante, o doamna care ma mai ajutase in trecut si eram hotarat sa ma adresez ei pentru a rezolva problema. Doar se obisnuieste.

Doamna in cauza, i-mi ia dosarul si ma introduce.

M-am simtit jenat de faptul ca am sarit peste 3 persoane, poate cu probleme mai grave decat mine, dar intarzierea facea inutil tot efortul si putea fi vorba de multi bani la mijloc pentru clientul meu. Trebuie sa te descurci.

Biroul era acelasi de ieri. Si era la fel de plin. Doamna cea voluptoasa, un tip gras care se intindea peste scaunul prea mic pentru el si unul ras in cap, mai tanar, care pesemne era schiorul de performanta ce se lauda ieri. Si nimeni altcineva, nici un contribuabil cu probleme, nici vre-un sef in control, nimeni. Si atunci oamenii de afara?

Doamna bruneta , putin sictirita de viata, putin fortata de interventie, imi analizeaza dosarul.

- Cererea nu e stampilata in dreapta jos. Nu pot sa va iau dosarul, veniti maine.

Revin a doua zi. Inarmat cu mai multa rabdare decat niciodata, cu o ciocolata pentru doamna care m-a ajutat cu o zi inainte, cu o alta pentru doamna voluptoasa, cu numarul de telefon al sefului de la finante in agenda, cu cererea stampilata, cu stampila la mine, cu tot. Si sunt hotarat sa fac cel mai mare circ de pe lume daca nu imi primesc dosarul.

De data asta, nimeni la coada. De data asta doamna cea voluptoasa pare bine dispusa si imi zambeste.

Se uita pe dosar, parca cu mai multa atentie.

- Dumneavoastra cine sunteti? Nu aveti procura. Nu pot sa va iau dosarul. Reveniti maine.

- Nu am procura… bine. Atunci va veni proprietarul firmei personal sa ridice certificatul. Eu vreu sa il depun doar. Asta se poate si fara procura, nu?

- Nu. Reveniti cu procura.

Enervat peste poate. Dau telefoane in toate directiile, sun dupa proprietarul firmei care vine cu procura si in cele din urma depun dosarul la 10 fara 5 minute in timpul programului cu publicul. Epuizant si obositor. Trebuie sa revin peste o saptamana sa ridic certificatul. S-ar putea sa ma incadrez in timp.

Dupa 7 zile, revin sa ridic actele si sunt pregatit cu o geanta plina de acte, atentii, procuri, stampile si telefoane.

Doamna cea bruneta, putin sictirita, se pune sa caute intr-un dosar gros. Il parcurge aproape in intregime si o ia de la capat. Eu simt ca o sa ma enervez din nou.

- Nu e gata, veniti maine.

- Stiti, daca nu il ridic azi, maine nu imi mai foloseste la nimic.

- Daca nu e gata azi, eu ce sa fac. Reveniti maine.

Revin din nou, nu stiu a cata oara si de data asta nu ma mai intereseaza nimic. Scandal sau nu, cetificatul trebuie sa fie gata.

Doamna cea voluptoasa, se pune din nou sa caute intr-un dosar mai gros decat ieri si il parcurge pana la capat, dupa care o ia de la inceput.

- Cum se numeste firma?

- 100la100 design, va rog.

- Nu e gata.

Inainte sa spun ceva, si sunt sigur ca de data asta iesea ceva din gura mea, domnul cel gras care se intindea pe scaunul prea mic pentru el, intreaba.

- Unde te uiti?

- La litera ”S”, unde sa ma uit?

- Incerca si la 100.

Doamna cea bruneta, nervoasa de data asta, ia alt dosar gros, cauta in el si, in sfarsit, scoate o hartie.

- E gata. A iesit. Trebui sa il duc la sefu’ la semnat. Revin imediat.

Si pleaca.

Eu sunt bucuros. Pe ultima suta de metrii, cum se spune, am reusit sa scot actul si nu ma fac chiar de ras fata de clienti. Privesc deja mai degajat biroul acesta, chiar dragut si mi se pare mult mai luminos si mai primitor decat la inceput. Domnul cel gras ar putea chiar sa imi fie prieten. De afara bate soarele. Pe pervaz cateva muscate inflorite. Una din ele, putin ofilita, beneficiaza de o atentie deosebita din partea acestor oameni. Au schimbat hartia pe care se scurge apa, si… recunosc intr-un colt al hartiei, stampila celor de la 100la100 design… probabil e cerea mea.

Si evident ca seful nu era acolo sa semneze.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Inspiratie de la bun inceput

Sunt chemat intr-o joi in Caransebes pentru o operatiune de consultanta juridica. Trebuie sa asist si consiliez un grup de intreprinzatori locali care urmeaza sa constituie Asociatia Agentiilor Imobiliare din Caransebes, sau cam asa ceva.

Intr-o cladire din centrul orasului datand de pe vremea lui Ceausescu, intr-un bar plin de fum in care se mananca pizza si se drojdesc baietii de cartier, ales ca fiind “mai select pentru domnul Dumitrescu” urmeaza sa se intample un lucru memorabil pentru Caransebes. Toti agentii imobliari mai cunoscuti constituiau o asociatie patronala, inspre binele consumatorilor locali.

Pe rand fac cunostiinta cu domnii:

- D-ul. Nelu Vulpoi de la agentia “Doi Vulpoi”, stiti, eu si nevasta-mea.

- D-ul. Petrica Gaina de la “Swis-Rom Real Estate Academy”

care imi spune ca a ales denumirea pentru “a oferii credibilitate beneficiarului serviciilor europene de real-estate pe care le oferim noi”.

- D-ul. Silviu Ursulescu de la “Poiana cu ceaiuri”. Ne-am ocupat de plante medicinale si am hotarat sa trecem pe imobiliare odata cu cresterea din ultimii ani.

- D-na.Gratiela Culcer de la “Psihosa”.

E psiholog de meserie.

- D-nul. Darius Stefanescu de la “Suto Orizari”, “e de la romanes ca eu sunt politician de la partida”.

Pentru constituirea unei asociatii este nevoie de minimul de 3 asociati, oamenii sunt deci suficienti pentru obiectivul pe care il urmaresc si vom merge mai departe. Sedinta va dura vre-o patru ore, sunt discutii serioase privind cine va fi presedintele, apoi sunt discutii serioase privind cine va fi vicepresedintele si asa mai departe.

Sunteti curiosi? Va voi spune alta data cum stau lucrurile cu presedintele, acum as vrea sa remarc cu deferenta care o cere o astfel de adunare ca nu toate firmele imobiliare sunt foarte inspirate privind denumirea pe care si-o aleg.

De fapt, daca ma gandesc mai bine, asemanarea cu realitatea este pur intamplatoare, oamenii astia nu exista in realitate iar firmele imobiliare au intotdeauna denimiri inspirate, potrivite activitatii lor.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Banii, autostrada si ardelenii

Cred ca filmele cu Ilarion Ciobanu si Ovidiu Iuliu Moldovan vor fi vesnic de actualitate. Sa ne imaginam bunaoara urmatorul scenariu.

Gheorghe pleaca in America prin anii ’80 pentru ca nu mai suporta traiul chinuit de acasa.

Dupa ’89 Gheorghe care so’ aranjat bine frumos in America il cheama in vizita la el pe Ion, vecinu’ lui din Poplaca. Ion nu pre’ are bani ca pana’n America ii drum lung si costa mult asa ca Gheorghe ii plateste tat drumu’ si autobuzul pana la Frankurt la aeroport si avionul si il asteapta la New York cu o masina decapotabila si il duce acas’ la el si ii arata casa cu doua etaje si piscina.

Si il intreaba Ion pa Gheorghe:

- No, frumos, da cum oi facut tu de ai razbit si ai toate astea?

Gheorghe raspunde:

- Vezi ma Ion autostrada aia?…

si ii arata in zare o autostrada cu 6 benzi pe sens si foarte aglomerata.

- O vad, cei cu ea?

- No, uite ca acolo am castigat io licitatia de constructie si am facut firma mare cu muncitori de la Romania si am muncit mult si am castigat tote astea.

Si asa se intoarce Ion acasa cu idei noi si se apuca si el pe munca.

Si dupa cativa ani il invita la el la Poplaca pe Gheorghe din America sa vada si el cum stau lucrurile mai nou in Romania. Si ii trimite avionul lui particular care il ia direct de la New York, si il asteapta la aeroport cu Bugatti-ul personal ca sa il duca la casa cu patru etaje si piscina acoperita sa petreaca.

- No, frumos, da cum oi facut tu d-ai razbit toate greutatile si ai tote astea?

Il intreaba Gheorghe pe Ion. Iar Ion ii raspunde:

- Vezi ma Gheorghe autostrada aia…

Gheorghe se uita in dreapta, se uita in stanga dar nu vede nici o autostrada.

- No, uite la aia am castigat io licitatia…

Iar io ma gandesc ca o fi vorba de autostrada Bors - Brasov, ca prea seamana situatiile. Da’ cine o fi Ion? Si cine ar putea sa joace rolul lui?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)