Poporul imobiliar

Ziua care incepea trebuia sa fie o zi grea.

Aveam pe la pranz o inmormantare la care nu puteam sa lipsesc, iar mie nu imi plac inmormantarile. Pe bune ca ziua trebuia sa fie grea.

Ajung la birou pe la 09.00 destul de mototolit si oricum imbracat in negru. Nu apuc sa spun “buna dimineata” cuiva ca ma si trezesc cu un amic “comerciant de cereale”, dupa cum spune chiar el, de la Peciul Nou.

- Ce faci? Hai sa bem o cafea… Am o afacere tare pentru tine. Am de vanzare terenuri pe malul canalului Bega. Ai auzit ca se dragheaza… unde crezi ca vor pune pamantul, pe mal, pe terenurile noastre, pe care le cumparam noi… iti dai seama cati bani platesc aia ca sa ii lasam sa puna pamantul pe terenurile noastre?

Probabil era prea devreme pentru aceasta super-afacere pentru ca am scapat repede de el si am incercat sa lucrez cate ceva.

Imi deschid mail-ul si constat ca o agentie imobiliara imi trimte 70 de oferte de apartamente in Turnu Magurele si nu inteleg de ce mie, pentru ca eu n-am sa ma mut niciodata la Turnu Magurele. Mai jos, o agentie de turism vinde resedinte in Brazilia. Cred ca anul asta nu o sa cumpar acolo.

Simt nevoia unei cafele baute de unul singur si intru intr-o cafenea vis-a-vis de biroul meu. Ma asez la bar pentru a fi sigur ca nu ma va aborda cineva pentru a imi vinde sau oferii pe gratis vre-un imobil. Azi am de gand sa ratez toate oportunitatile.

Agentul de vanzari de la Coca-Cola, pe care il stiu din vedere, se intretine cu fata de la bar pe tema vitrinei frigorifice care se pare ca nu merge tocmai bine. La un moment dat se intoarce spre mine.

- Am de gand sa imi fac o firma. Poate ma ajuti tu cu actele. Activitati sportive, golf. Am cumparat cu un prieten un teren de golf la Vinga.

De data asta chiar am fost surprins.

- A fost o castana. Am intermediat o chestie si unu’ din ei s-a razgandit… am ramas noi cu terenul ca altfel ne bateau aialalti… dar e o castana. De fapt, e in concesiune si nu putem decat sa facem teren de golf pe el, ca asa scrie in contract. Trebuie sa il amenajam ca acum e cu balarii.

Probabil ca ziua mea proasta sau caracterul meu rau m-au facut sa vad in omul asta mai degraba un fraier cu mult ghinion decat un versat agent de vanzari bauturi si imobile. Dintr-o data mi-am amintit ca trebuie sa cumpar o coroana pentru inmormantarea la care urma sa merg.

Traversez si ajung in Piata 700 la raionul de flori, unde intamplarea face sa ma stie toata lumea. In anii trecuti i-am autorizat ca persoane fizice la primarie. Sefu’ e unul Panczi. El si familia sa ocupa doua randuri din piata de flori.

- Domnu’ Dumitrescu, ce mai faceti? Va dau asta cu crini, trebe’ sa fie o persoana importanta, deci merita. Am vrut de mult sa vorbesc cu dumneavoastra. Acum ma ocup de imobiliare, specializarea birouri in centru.

Ziua asta e facuta sa ma surprinda. Ma gandesc la omul asta care a trecut recent de la vanzarea de coroane mortuare la cea de birouri in centru si ma gandesc ca poate face parte dintre aceia care profita din plin de cresterea economica accentuata a economiei romanesti din ultima vreme. Au dreptate cei care spun ca economia romaneasca zbarnaie si ca lucrul acesta se face simtit in toate clasele sociale.

- Domnu’ Dumitrescu, chiar acu’ am o oferta pentru dumneavoastra. Un apartament in Piata Unirii, aproape de Tribunal. Doua camere… bun de birou. N-are baie da’ nu-i problema… omu’ asta, proprietaru’ s-a inteles acu’ 20 de ani cu vecinu’ de sus si foloseste baia lui. Intelegerea ramane. Si nu-i scump… 3000 euro metru. 

Totusi, azi am de gand sa ratez toate oportunitatile.

Ma urc intr-un taxi si ma indrept spre cimitir pentru a ajunge in sfarsit la inmormantare.

Cand sa ajung, imi suna telefonul… de fapt atunci am catadicsit eu sa raspund la mobilul care suna non-stop.

- Sefu’, mi-ai zis sa te anunt daca e vre-un birou de vanzare… este.

- Te-am rugat sa ma anunti daca e un birou de inchiriat si nu este. Nu pot vorbi acum. 

Ii raspund unui cunoscut care ori de cate ori ma vede pe strada incearca sa imi vanda ceva.

Afara ploua si lumea plange. Negru afara si inauntru. O inmormantare urata. O zi grea.

In taxi spre casa, soferul care m-a luat de la poarta cimitirului se pare ca imi intelege nevoile.

- Ati gasit loc bun in cimitir? Sa stiti ca se poate face rost de loc langa capela, in spate, e mai liniste… si nu e scump. Mai scump e in Cimitirul Eroilor. Stiu pe cineva care se ocupa de asta.

In sfarsit acasa.

Taxiul ma lasa intr-o balta, dar tot e mai bine decat sa cumpar un loc in cimitir.

Vecinul tocmai parcheaza camionul in fata portilor garajului meu si ma asteapta.

- Vecine, o sa vin la tine sa imi faci actele. Inchid firma de transport ca nu mai merge. M-a convins nevasta-mea sa ne ocupam de imobiliare. Ce zici, o sa mearga?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Profesionistul

Astazi m-am reintalnit cu un vechi amic, Raul.

Aproape sa nu-l recunosc. L-am cunoscut cu ceva ani in urma la sala de sport, pe cand mai frecventam asa ceva. Atunci mi-a atras atentia pentru ca avea un ochi albastru si unul caprui. Si o suvita alba. Acum e complet chel. Si nu au trecut chiar atat de multi ani.

- Cu ce te ocupi acum? Tot cu afacerea cu parchetul?

Nu m-am abtinut sa il intreb.

- N-a mers… am abandonat. Acum fac tranzactii imobiliare. Dar profi. Doar hale si constructii industriale si nu lucrez cu romanii, nu sunt seriosi. Stii ca eu fac totul profi si cu ei nu poti.

Mi-am amintit ca intr-adevar, el face totul profi.

Cand l-am cunoscut era sofer de taxi, dar unul specializat, profi. Ducea oamenii la Cluj, la Caritas si ii aducea inapoi cu bani de 8 ori mai multi. Le facea rost de numere de ordine la coada, le cumpara mancare si asigura paza. Sofer profi.

Se pare ca a castigat ceva din asta pentru ca si-a luat o masina Porsche second-hand si recunosc ca m-am dat cu ea o tura. E drept ca nu l-a tinut mult, se pare ca era o varianta mai ieftina, caroseria era din carton, motorul ruginit. N-a trecut cu bine iarna.

Apoi a plecat in Italia. Lucra ca maseur intr-o clinica pentru doamne. A invatat repede si era apreciat ca un bun profesionist. S-a insurat, dar nu l-a tinut mult. Trei luni.

Dupa aceea sa intors in tara si a inceput sa duca muncitori romani acolo. Ii transporta cu un microbuz pana la frontiera Schengen. Stia unde sa se opreasca, era profi. Nici un muncitor nu era din zona, spunea ca vrea liniste. Nu am inteles de ce niciodata.

O vreme s-a ocupat de afacerea unor italieni din industria lemnului. Supraveghea facturarea. Era plin de entuziasm si probabil din cauza aceasta a facturat mai mult decat trebuie. Asociatii sai au avut probleme cu fiscul roman si au trebui sa plece acasa. El a fost nevoit sa ocoleasca Italia. Ca sa vezi cate probleme poate sa iti faca fiscul asta.

Dupa aceea a lucrat o perioada in Spania, in constructii. Din nou supraveghetor. Veghea ca hotii de muncitori romani sa nu fure materiale de constructii. Intr-o noapte au disparut mai multe decat era cazul si nu a putut sa dea vre-o explicatie. Muncitori necinstiti. Nu poti sa fi tot timpul pe faza.

Acum s-a linistit. Se ocupa de imobiliare. Profi. Poate o sa cumpar ceva de la el. CV-ul il recomanda.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Mult zgomot pentru nimic

Citesc cartea Mafia Camatarilor a lui Malin Bot.

In primul rand, remarc o descriere riguroasa a evenimentelor analizate si de care marturisesc ca in mare parte stiu si eu. Pot doar sa citez:

Contextul in care a inflorit aceasta mafie este foarte important. Lipsa unei educatii juridice elementare este piatra de temelie pe care se cladesc escrocheriile. Cei mai multi romani au iesit complet nepregatiti din sistemul comunist in care statul facea totul, in jungla acestui fel de democratie, unde aproape orice este posibil si trebuie sa iti porti singur de grija. Naivitatea victimelor si abilitatile escrocilor de a le pacali vigilenta este un alt element favorizant. Coruptia functionarilor statului joaca si ea un rol esential. Fara notari lipsiti de scrupule, judecatori manjiti sau executori pusi pe capatuiala, mafia camatarilor nu ar fi existat. Ziarele de mica publicitate poarta si ele o mare parte din vina tragediilor prin care au trecut si inca mai trec zeci de mii de familii in toata Romania. Grava este si incompetenta administratiilor financiare, ale caror servicii de control ar fi putut sa lichideze mafia pentru simplul motiv ca veniturile obtinute sunt total in afara legii.

Perfecta. O analiza perfecta.

Cu un lucru nu sunt fundamental de acord: nu exista o mafia a camatarilor, o mafia a hotilor de case.

Este un fenomen care ia amploare, cu un profund caracter antisocial si infractional impotriva caruia organismele statului trebuie sa actioneze rapid, de acord. Dar nu este o mafie.

O mafia presupune o “familie”, presupune o ierarhie foarte clara intre membrii ei, presupune un teritoriu clar delimitat si exclusiv de actiune, reguli precise de functionare, proceduri de operare bine puse la punct, relatii externe bine dezvoltate, un cod al onoarei pana la urma.

La noi sunt doar grupuri disparate de gainari care se tepuiesc intre ei ori de cate ori au ocazia, luminati uneori de notari care nu dorm chiar la toate sesiunile congresului de la Brasov, de avocati care au aflat cum gasesti un contract bun pe net, de executori care impart aceasi femeie de consumatie cu politistul de proximitate. La noi “locotenentii” se dau la nevasta “nasului” si ii sterpelesc peste noapte BMW-ul pentru a se da in barci cu femeia, subalternii schimba sefu’ odata la sase luni si uita sa inapoieze telefonul “de servici” iar daca unii dintre ei sunt opriti de politie pentru ca au trecut pe rosu, spun in primele trei minute cu ce s-au ocupat in ultimii trei ani, in detaliu.

Nu, la noi nu este o mafie. Nu suntem in stare nici de asa ceva.

Din fericire.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Pestele imputit la cap

Am primit un newsletter de la Clubul Colectorilor Romani, o organizatie ce spune ca reuneste recuperatorii de debite din Romania. Aici vad o statistica a debitorilor interni pe regiuni si judete. Ca intotdeauna, Bucurestiul e in frunte cu 50% din debitele mobiliare si imobiliare de recuperat. Prahova ajunge la 25%, Constanta la 10% in special cu debite asupra imobilelor. Timisul e in urma Clujului si a Ilfovului si putin inaintea Iasului si a Dambovitei. Stam bine, avem putine datorii neplatite raportat la dezvoltarea economica a regiunii. Arad si Hunedoara sunt mult sub noi.

Ceea ce remarc este ca Bucuresti si zona invecinata Prahova, Ilfov, Dambovita, Teleorman, chiar Constanta, adica regiunea in care Bucurestiul face si drege, in care Bucurestiul isi pune amprenta economica si de filosofie a afacerilor, se acumuleaza peste 90% din datoriile neplatite din domeniul privat in Romania.

Tara asta sta prost cu capul.

Nu comentez, sper doar ca aici sa invatam de la altii sa facem afaceri sanatoase.

In afacerile internationale se remarca mari datornici in raport cu noi, China si Italia.

Aveti grija cui vindeti sau de unde cumparati. Obiceiurile de acasa se uita greu. Redactati sau cititi documentele cu grija si interesati-va in prealabil de partener.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)