Momentan prefer Piranha

In dimineata asta, un amic de al meu, Viorel, fermier profesionist si agent imobiliar amator, muncitor si prosper de felul lui de altfel, ma invita la o cafea.

- Hai la Piranha, ca dau o cafea. Vreau sa te intreb de un contract pentru un teren.

Consultanta juridica se face la birou sau la sediul clientului si nu la bar. Eu asa fac intotdeauna. Sau ar trebui sa fac asa intotdeauna. Uneori ma las convins de unul sau de altul ca abilitatile de profesionist nu se pierd daca muncesti si in alte locuri decat la birou sau la sediul clientului.

Am intrat in “Piranha”, un bar elegant de altfel, aflat la intersectia dintre Eugeniu de Savoya si Vasile Alecsandri, la doi pasi de biroul meu. Cam intuneric, poate pentru a scoate in evidenta acvariile luminate, si o muzica nu neaparat pe gustul meu.

- De ce ne-am intalnit aici, e intuneric si nu vad nimic. Hai pe o terasa.

Ii spun eu, preocupat de intunericul care ma va impiedica sa ii citesc contractul pe care mi-l adusese.

- Asta e locul unde se intalnesc agentii imobiliari, nu stii? Aici se fac cele mai bune afaceri. Astia cinstiti sunt aici, cu ei poti sa vorbesti. Teparii sunt la Cafe de Paris.

Deci sunt lamurit. Daca vreau sa vad imobiliarii cinstiti ii gasesc la “Piranha”, iar daca vreau sa ii vad pe cei necinstiti ii gasesc la “Cafe de Paris”. Simplu. Ma intreb care ar fi filosofia celor de la “Cafe de Paris” despre toate astea, probabil mai… nuantata. Cred ca numele celor doua cafenele sau nascut inainte ca primul agent imobiliar, cinstit sau nu, sa le treaca pragul.

P.S. Am inteles ca localul “Cafe de Paris” se va inchide pentru o perioada mai lunga. Lucrari de renovare la Bastion. Ma intreb ce se va intampla cu clientii? Vor venii la “Piranha” sau se vor raspandi prin alte cafenele? Ce ma fac atunci? De unde voi stii cu cine sa vorbesc si cu cine nu?

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Evreu sau antisemit

Aflat intr-o escapada mai putin obisnuita preocuparilor mele cotidiene, am poposit in dimineata aceasta in casa eruditului profesor Ion Iliescu si a fantasticei sale colectii de arta, poate cea mai interesanta din Timisoara. Deasupra pianului mi-au cazut ochii asupra unui portret din perioada interbelica al lui Nicolae Iorga sub care se intindea maiestos intrebarea “evreu sau antisemit”.

Neinteresant sau desuet poate, dar mi-am amintit cateva ore mai tarziu de intrebarea retorica pe cand treceam pe langa sediul agentiei imobiliare “Hitch & Moscher” de pe Pavel Chinezu.

In sfarsit investitori evrei in real estate-ul Timisoarean sau altii care au venit sa se imbogateasca la noi. Ce as putea sa spun?

Nici una, nici alta. Oamenii astia care conduc agentia de care vorbesc nu au nici o treaba cu pamantul fagaduintei si cu poporul ales cum nu am eu cu marele popor chinez.

Si atunci ce ia facut pe oamenii astia, Ionescu, Georgescu sa isi creeze o companie cu o denumire ebraica si simboluri ciudate? Poate pentru ca odata evreii locali erau cunoscuti ca au, pe langa un innascut simt mercantil si o cinste proverbiala. Da, evreii erau cinstiti. Dar romanii? Poate ca asta e. “Romanii si-au pierdut omenia” imi spunea bunicul meu. Agentii nostrii imobiliari insala, mint, incearca sa pacaleasca clientul. Agentiile noastre imobiliare se intrec in a imagina noi variante de a stoarce banii cumparatorului sau vanzatorului.

Trist ca am ajuns a ne denumii companiile cu nume evreiesti sau nemtesti pentru a scapa de aceasta anatema. Trist ca nu mai vrem sa fim romani atunci cand facem afaceri imobiliare pentru ca nu suntem in stare sa facem afaceri imobiliare oneste.

Oare cand vom ajunge sa vedem firme ca “Stefanita si Georgescu“ pe malurile Mediteranei sau la Budapesta si clientii de aiurea vor ajunge sa aleaga compania dupa proverbiala cinste romaneasca? Oare cand? Eu ma simt batran pentru unele lucruri.

Sper din toata inima ca cei de la “Hitch & Moscher” sa nu incerce macar sa dea vreodata o teapa, nu de alta, dar cum o sa ne denumim companiile imobiliare? Poate cu denumiri Rrome!

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)

Suedeza de la Radisson Invest

Intr-o zi ca oricare alta la birou, imi intra pe usa un client vechi, mai inchis la culoare decat e el de obicei, nervos, agitat, speriat si incoerent pana la urma.

- Am fost amenintat. Au vrut sa ma omoare. M-au amenintat cu pistolul. Au vrut sa ma omoare.

Ce sa intamplat cu omul asta?

E unul dintre cei mai de treaba clienti ai mei. Un om care munceste 15 ore pe zi si care a reusit in 10 ani sa construiasca o afacere de succes in comertul cu materiale de constructii. Firma lui este una din cele mai oneste din domeniul acesta de hard work, dificil si complicat.

Povestea lui este urmatoarea.

- Am inchiriat cateva utilaje de constructii unui dezvoltator imobiliar foarte cunoscut in oras “Radisson Invest”. Nu mi-au platit nici un leu si dupa o vreme mi-am ridicat masinile. Acumulasera 500 de milioane cu penalitati cu tot. M-au tot amanat si din nou m-au amanat pana cand ieri patronu’ lor, unul Ciprian Nistor mi-a zis sa nu-l mai sun ca nu are sa imi dea banii. M-am dus la ei la sediu si m-au amenintat niste tipi cu pistolul.

Imi stiam clientul ca un tip temperamental si mi-am spus ca felul sau de a fi, care ma enervase si pe mine in repetate randuri si-a gasit in sfarsit nasul.

Totusi numele “Radisson Invest“ imi sunase cunoscut. In afara unui lant hotelier scandinav cu o buna reputatie, mi-am amintit ca o prietena de a mea, o frumoasa blonda cu aere de suedeza, Camelia, a refuzat complet sa mai comunice cu mine, sa imi raspunda la telefon sau sa ma salute pe strada imediat dupa ce sa angajat la “Radisson Invest“. Era model si facea PR si promovare pentru aceasta companie.

- Trebuie sa mergem la ei si sa negociem. Incheiem un proces-verbal. Daca nu ne intelegem atunci ii dam in judecata. Nu e chiar atat de complicat.

I-am zis eu.

A doua zi, inarmat cu rabdare si o tona de documente m-am dus la sediul lor de pe Splaiul Galati sa negociem.

A fost mai complicat decat parea la prima vedere. Secretara, era un tip ras in cap care ne-a poftit politicos sa luam loc si ne-a spus apoi ca el nu stie unde sunt actele si ca va veni cineva. Dupa 30 minute, sincer cam mult din timpul meu, a venit probabil juristul, de asemenea ras in cap si care a coborat din masina unei companii de protectie si paza. Foarte politicos si de la un birou situat la 10 metri de masa unde eram asezati ne-a spus ca el nu gaseste in calculator contractele si ca va trebui sa asteptam sa vina sefu’. Eu cred ca a banuit ca cineva a venit insotit de un avocat si nu se simtea prea bine in pielea lui de jurist.

Oricum, pana la urma a venit si sefu’. Intr-o masina de teren aurita, sincer aurita. Mai intai a intrat un tip elegant, in costum, de asemenea ras in cap, iar eu am crezut pentru moment ca asta e politica firmei in privinta podoabei capilare. Apoi au mai intrat doi, cred inarmati. Apoi a venit sefu’. Apoi au mai intrat cativa, nu stiu exact cati, pentru ca deja era aglomerat in atriumul elegant de 100 metri patrati. Ma gandeam ca in fata atator profesionisti ai “dreptului” nu am toate documentele si abilitatile juridice la indemana.

Am avut dreptate pana la urma. Discutia a fost scurta si nu am obtinut nimic.

Inca ne judecam.

Intre timp am mai aflat cate ceva despre Radisson Invest si afacerile lor si am inteles ca au probleme serioase. Atat de serioase incat nu cred ca voi recupera vreodata banii clientului meu.

(textul original pe www.fraudaimobiliara.ro)